vineri, 31 ianuarie 2014
IATA CE NE TRANSMITE UN COLEG
Pentru ca am primit multe semnale de la colegi, nedumeriti de modul in care se apl;ica indexarea pensiilor noastre in anul 2014, am incercat sa vin cu cateva lamuriri.
Dupa cum ati observat, desfiintarea sistemului pensiilor militare a generat haos. Aparenta indreptare a erorii a creat la randu-i numai confuzii.
In momentul de fata avem 5 categorii de pensionari:
1. Pensionari care in urma recalcularii/revizuirii au obtinut pensii mai mari. Acestia nu intra sub incidenta legii 241, deci toti beneficiaza de indexarea punctului de pensie.
2. Pensionari care in urma recalcularii/revizurii au obtinut pensii mai mici si pentru care s-a dat asa-zisa lege reparatorie. Acestia se impart in 4 subcategorii:
2.1. Pensionari cu pensia revizuita mult mai mica decat valoarea pensiei din decembrie2010 si care nu au mai lucrat ulterior. Acestia nu benefeciaza de indexare pentru ca indexarea se aplica punctajului aferent ultimei decizii de revizuire si valoarea obtinuta in mod cert este mai mica decat pensia aflata in plata, la valoarea din decembrie 2010.
2.2. Pensionari cu pensia revizuita mult mai mica decat valoarea pensiei din decembrie si care au mai lucrat ulterior iesirii la pensie. Acestia beneficiaza de indexare pentru punctajul aferent perioadei lucrate dupa iesirea la pensie (cazul meu).
2.3. Pensionari cu pensia revizuita mai mica decat valoarea pensiei din decembrie si care nu au mai lucrat ulterior dar la care diferenta dintre pensia revizuita si cea din decembrie 2010 este de cativa zeci de lei. La acestia, daca prin indexarea punctajului stabilit in ultima decizie de revizuire se obtine o valoare mai mare decat valoarea pensiei aflate in plata, se va plati aceasta valoare. Astfel pot fi cazuri cand pensia creste cu 1 leu.
2.4. Pensionari cu pensia revizuita mai mica decat valoarea pensiei din decembrie si care au mai lucrat ulterior dar la care diferenta dintre pensia revizuita si cea din decembrie 2010 este de cativa zeci de lei. Acstia beneficiaza integral de indexare pentru perioada de dupa iesirea la pensie, iar pentru componenta militara a pensiei se aplica prevederile de la punctul 2.3.
Si desigur ca, teoretic, poate sa mai existe inca o categorie: cei carora prin indexarea punctajului obtinut in urma recalcularii/revizuirii obtin o pensie egala cu cea aflata in plata.
Va dati sema ce confuzie s-a creat. Nu toti sunt experti in interpretarea legii si asi in formule matematice. Multi colegi de-ai nostri se intalnesc pe strada, discuta despre aceasta problema si alfa ca unii au primit pensie indexata, altii nu, iar altii s-au trezit cu 2 lei in plus si nu stiu de ce au primit atat de putin.
Pe de alta parte s-a adancit diferenta dintre cele 2 mari categorii de pensii: cele care au fost majorate in urma recalcularii au fost indexate integral, iar cele diminuate au ramas la fel.
Traiasca luminata noastra clasa politica!!!
In concluzie, cei care sunt sub incidenta legii 241 si nu inteleg ce s-a intamplat trebuie sa verifice urmatoarele:
1. Sa inmulteasca punctajul obtinut in urrma revizuirii si trecut in decizia primita in baza legii 241, deci sa inmulteasca acel punctaj cu valoarea punctului de pensie aferenta anului 2014.
2. Sa compare acel rezultat cu valoarea pensiei din luna decembrie. Atentie la cei care au lucrat ulterior iesirii la pensie!!! Faceti comparatie doar a valorilor componentei pensiei militare. Pe cupon aveti valoarea totala a pensei. Datele despre care vorbesc le gasiti doar in decizie. Acolo sunt trecute separat cele 3 elemente:
1 valoare pensie militara la 31 decembrie 2010.
2. punctajul obtinut in urma revizuirii.
3. Punctajul aferent perioadei lucrate dupa iesirea la pensie.
Ionel Ujica
vineri, 17 ianuarie 2014
UN INTERVIU LUAT AUTORULUI INTELIGENTEI
MATERIEI" Dumitru Constantin Ducan - fost sef la neurologie la
Spitalul Militar .
D.C. Dulcan: În spatele tuturor lucrurilor e Dumnezeu
E medic neurolog şi psihiatru, doctor în ştiinţe medicale, bun
cunoscător al filosofiei ştiinţei şi pionier în scrierile din domeniul conştiinţei.
O minte strălucită, cu o curiozitate ştiinţifică ieşită din
comun, care nu încetează să caute răspuns la marile întrebări ale existenţei.
Nu doar distincţiile medicale internaţionale i-au adus recunoaşterea, ci şi
curajul de a răsturna viziunea materialistă asupra lumii, demonstrând, într-o
carte publicată prima oară în 1981, că există o "minte universală",
care ordonează şi coordonează toate lucrurile din jur. "Inteligenţa materiei", cartea care a bulversat lumea ştiinţifică
românească, a fost bestsellerul acelor ani. Au existat chiar voci care au
considerat-o demnă de premiul Nobel. Ascensiunea ei a fost curmată brusc de
regimul comunist, speriat de ideile prea îndrăzneţe pe care le susţinea. A
fost retrasă de la Premiul Academiei Române, care i s-a înmânat abia la a
doua ediţie, în 1992. După mai bine de trei decenii de la apariţie, cele mai
multe din intuiţiile domnului profesor Dulcan au fost confirmate de ştiinţa
actuală. Dacă destinul cărţii i-ar fi fost favorabil şi ar fi beneficiat la
timp de o traducere, numele lui Dumitru Constantin Dulcan ne-ar fi reprezentat
azi la nivel internaţional, aşezat cu mândrie alături de al celorlalţi trei
mari promotori ai Noii Spiritualităţi: Stanislav Grof, Ervin Laszlo şi Peter
Russell.
Dimineaţă de vară
- Domnule doctor, vă propun să pornim pe firul biografiei. Întreaga dvs. viaţă aţi dedicat-o studiului. Ce v-a condus spre ceea ce sunteţi astăzi? Aţi simţit fascinaţia pentru cunoaştere de mic?- De foarte mic. Îmi amintesc o dimineaţă de vară din satul meu argeşean, Mârghia. Eram copil. Dormisem pe prispă şi m-am trezit cu faţa spre răsărit. Cerul avea o culoare înnebunitor de frumoasă şi, privindu-l, mi se părea că mi se adresează, că vrea să-mi spună, uite, exist! Existam, dar nu ştiam ce sens are viaţa. Eram prea mic ca să-mi pot răspunde. Dar mi-am propus atunci să aflu. Ştiu că pare de necrezut, dar de la vârsta aceea, mi-am făcut, pas cu pas, un program de instruire pe care nu l-am mai abandonat niciodată.
- Aţi studiat medicina. De ce, dintre toate disciplinele, aţi ales tocmai neurologia?
- Era parte din planul făcut în copilărie. Am intuit de mic că medicina îmi poate oferi ceea ce eu nu puteam afla doar din cărţi. Iar neurologia mă ajuta să descifrez complexitatea creierului uman. Creierul e cel care deţine misterul întregii noastre existenţe. Înţelegând creierul, înţelegem în bună parte funcţionalitatea organismului viu. După absolvirea Medicinei, am urmat însă şi cursuri serale de iniţiere muzicală, de istoria culturii şi civilizaţiei. Am citit fizică, matematică, istoria religiilor şi filosofie. Şcoala îmi impunea concepţia ei materialistă, religiile îmi spuneau că există un Dumnezeu. N-aveam decât ofinalitate în toate căutările mele: să aflu cine are dreptate şi să răspund întrebării din copilărie: cine sunt eu? După ce am terminat facultatea, căutând să văd dacă e adevărat ce postulează ştiinţa, cum că lumea anorganică (pietrele, apa) face la un moment dat saltul spre lumea organică (spre viu), într-o seară a anului 1976, am avut revelaţia răspunsului. Dacă nu introducem în această ecuaţie o raţiune de dincolo de noi, pietrele niciodată n-or să ajungă Adam şi Eva.
Există o inteligenţă a materiei
Dimineaţă de vară
- Domnule doctor, vă propun să pornim pe firul biografiei. Întreaga dvs. viaţă aţi dedicat-o studiului. Ce v-a condus spre ceea ce sunteţi astăzi? Aţi simţit fascinaţia pentru cunoaştere de mic?- De foarte mic. Îmi amintesc o dimineaţă de vară din satul meu argeşean, Mârghia. Eram copil. Dormisem pe prispă şi m-am trezit cu faţa spre răsărit. Cerul avea o culoare înnebunitor de frumoasă şi, privindu-l, mi se părea că mi se adresează, că vrea să-mi spună, uite, exist! Existam, dar nu ştiam ce sens are viaţa. Eram prea mic ca să-mi pot răspunde. Dar mi-am propus atunci să aflu. Ştiu că pare de necrezut, dar de la vârsta aceea, mi-am făcut, pas cu pas, un program de instruire pe care nu l-am mai abandonat niciodată.
- Aţi studiat medicina. De ce, dintre toate disciplinele, aţi ales tocmai neurologia?
- Era parte din planul făcut în copilărie. Am intuit de mic că medicina îmi poate oferi ceea ce eu nu puteam afla doar din cărţi. Iar neurologia mă ajuta să descifrez complexitatea creierului uman. Creierul e cel care deţine misterul întregii noastre existenţe. Înţelegând creierul, înţelegem în bună parte funcţionalitatea organismului viu. După absolvirea Medicinei, am urmat însă şi cursuri serale de iniţiere muzicală, de istoria culturii şi civilizaţiei. Am citit fizică, matematică, istoria religiilor şi filosofie. Şcoala îmi impunea concepţia ei materialistă, religiile îmi spuneau că există un Dumnezeu. N-aveam decât ofinalitate în toate căutările mele: să aflu cine are dreptate şi să răspund întrebării din copilărie: cine sunt eu? După ce am terminat facultatea, căutând să văd dacă e adevărat ce postulează ştiinţa, cum că lumea anorganică (pietrele, apa) face la un moment dat saltul spre lumea organică (spre viu), într-o seară a anului 1976, am avut revelaţia răspunsului. Dacă nu introducem în această ecuaţie o raţiune de dincolo de noi, pietrele niciodată n-or să ajungă Adam şi Eva.
Există o inteligenţă a materiei
Premiul de Excelenţă "Excelsior" oferit de cotidianul
Argeşul 2009
- O revelaţie care a dus, patru ani mai târziu, la apariţia
"Inteligenţei materiei". Cartea a făcut vâlvă la vremea ei prin
teoriile pe care le propunea. I-aţi putea rezuma conţinutul pentru cititorii
revistei noastre?
- Dacă ar trebui să rezum într-o frază ce am scris în cartea asta, aş spune aşa: există o inteligenţă a materiei. Orice manifestare din univers, începând de la macrocosmos şi până la microcosmos, are ca substrat o inteligenţă. De pildă, doi atomi de hidrogen şi unul de oxigen vor da întotdeauna o moleculă de apă, nu altceva. Până şi particulele, cuantele, au un rudiment de inteligenţă al lor. Exact asta încerc să arăt în cele peste 300 de pagini ale cărţii, survolând toate sursele de informaţie accesibile, de la ştiinţă la religie, de la experimentul de laborator la experienţa personală ca medic neurolog. Cu alte cuvinte, demonstrez că în spatele tuturor lucrurilor se află Dumnezeu. Ca să scriu această carte, am citit materia multor discipline universitare. Astăzi, bazându-mă pe o cunoaştere ştiinţifică, pot afirma cu certitudine că lucrurile nu au pornit dintr-o întâmplare şi viaţa nu e accidentală pe pământ, aşa cum spun manualele de biologie. Ba mai mult, afirm că universul se sprijină pe legi morale. Am ajuns la concluzia că şi creierul respectă un cod etic, un cod moral, similar cu al marilor religii. Cum ştim asta? Iată un experiment. La începutul anilor 2000, la Universitatea Wisconsin, s-au făcut cercetări pe călugări tibetani.
- Dacă ar trebui să rezum într-o frază ce am scris în cartea asta, aş spune aşa: există o inteligenţă a materiei. Orice manifestare din univers, începând de la macrocosmos şi până la microcosmos, are ca substrat o inteligenţă. De pildă, doi atomi de hidrogen şi unul de oxigen vor da întotdeauna o moleculă de apă, nu altceva. Până şi particulele, cuantele, au un rudiment de inteligenţă al lor. Exact asta încerc să arăt în cele peste 300 de pagini ale cărţii, survolând toate sursele de informaţie accesibile, de la ştiinţă la religie, de la experimentul de laborator la experienţa personală ca medic neurolog. Cu alte cuvinte, demonstrez că în spatele tuturor lucrurilor se află Dumnezeu. Ca să scriu această carte, am citit materia multor discipline universitare. Astăzi, bazându-mă pe o cunoaştere ştiinţifică, pot afirma cu certitudine că lucrurile nu au pornit dintr-o întâmplare şi viaţa nu e accidentală pe pământ, aşa cum spun manualele de biologie. Ba mai mult, afirm că universul se sprijină pe legi morale. Am ajuns la concluzia că şi creierul respectă un cod etic, un cod moral, similar cu al marilor religii. Cum ştim asta? Iată un experiment. La începutul anilor 2000, la Universitatea Wisconsin, s-au făcut cercetări pe călugări tibetani.
S-a constatat că la emoţiile pozitive - empatie, respect, admiraţie
etc - se activa o arie din lobul frontal stâng, în timp ce trăirea
sentimentelor negative activa o arie din lobul frontal drept.
În consecinţă, creierul face o distincţie între bine şi rău. Dar
creierul e o masă de carne şi nu are
cum să facă selecţia între bine şi rău doar prin sine.
E clar că există o conştiinţă care face această triere, iar ea se
supune la rândul ei unei legi morale, altfel cum ar face-o? Deci, legea lui Dumnezeu este legea Binelui. Dar poate argumentul acesta nu e suficient ca
să înţelegeţi de ce universul e construit pe tiparul Binelui. Vă dau alt
exemplu, la nivel de chimie:
gândurile negative la nivel de chimie a sângelui determină
în corp un viraj spre aciditate (care înseamnă îmbătrânire, boală, degenerescenţă).
Faptele pozitive şi senine duc corpul către un ph alcalin, care
se traduce prin longevitate şi vitalitate.
Până şi ADN-ul nostru face diferenţa între bine şi rău. S-a
luat o probă de ADN de la un individ, a fost dusă la distanţă şi monitorizată
prin mijloace de laborator. Asupra individului s-au exercitat diverse
influenţe, negative sau pozitive. La cele negative, spirala ADN-ului se
contracta, la cele pozitive se decontracta. Până şi în ADN-ul nostru sunt
înscrise premisele sănătăţii şi bolii.
Devenim ceea ce gândim
- Boala e prin urmare rezultatul tuturor influenţelor negative?
Devenim ceea ce gândim
- Boala e prin urmare rezultatul tuturor influenţelor negative?
- Venim pe pământ pentru a evolua, dar prin erori repetate ne creăm
nişte dezechilibre, nişte energii negative, care nasc suferinţa. Suferinţa este rezultatul comportamentului nostru, care a ajuns, de-a
lungul secolelor, să fie într-un mare dezacord cu biologia noastră şi cu legile fiinţării noastre. N-am fost creaţi de Dumnezeu să suferim,
biologia noastră o demonstrează: avem nevoie de fericire. În concluzie,
devenim ceea ce gândim, sănătoşi sau bolnavi, fericiţi sau nefericiţi. Chiar
şi la nivelul creierului, înnoirea celulelor noastre nervoase este favorizată de o gândire constructivă,
optimistă şi este inhibată de agresivitate, furie şi depresie. Orice emoţie
negativă blochează celulele sistemului imunitar pentru cinci, şase ore. Asta înseamnă că un gând de invidie, de
răutate, un necaz ne lasă organismul fără apărare pentru câteva ore. Ştim din descoperirile fizicii cuantice că
orice gând are un substrat de câmp, acest câmp are efect de dispersie, se propagă
în spaţiu. Când ne gândim insistent
la un lucru, îl creăm în planul de dincolo de noi, iar el se întoarce la noi.
Putem, deci, face rău
cu un gând, nu numai nouă, ci şi celorlalţi din jur şiîntreg universului. Am avut ocazia să verific şi în practică
lucrurile astea.Pacienţii optimişti, ferm
convinşi că se vor vindeca, îşi ajutau organismul să lupte cu boala şi chiar
se recuperau.
Ceilalţi, pesimiştii care se plângeau în permanenţă, se
otrăveau cu propriile gânduri, iar starea lor se deteriora. Îmi pare rău că nu
am avut resurse financiare să-mi fac un sanatoriu, în care să le vorbesc
bolnavilor despre boala lor şi despre comportamentul care duce la vindecare. A
învinge boala înseamnă, în primul rând, a o înţelege şi a nu te revolta contra
ei.
- Autosugestia e foarte la modă în ziua de
azi. Credeţi şi dvs. că am
putea fi mai sănătoşi doar prin puterea gândului?
- Sunt şi boli care ne sunt date ca lecţii. Dar în cele mai multe cazuri, bolile noastre au cauze spirituale: invidia, răutatea, competiţia acerbă, egoismul şi dorinţa de răzbunare, la care se adaugă frica şi stresul generat de o societate ultratehnologizată.
Stresul înseamnă moartea celulei.
Încă de la anul 1000, Avicenna a făcut un experiment şi a pus un miel într-o cuşcă
lângă cuşca unui lup. Mielul a murit, pur şi simplu, de frică. Când ne e frică,
nu se mai secretă chimia necesară şi celula moare. Pe termen lung, asta
înseamnă scleroze, boli degenerative, Parkinson şi demenţă. Ce să mai vorbim
despre faptul că epoca noastră e
una din epocile cu cele mai multe cazuri de depresii şi suicid.
Ştiaţi că depresia este unul din factorii care favorizează apariţia
bolii Alzheimer? Depresia este o otravă pentru organism. Ca să răspund însă la întrebare, ar trebui să
înţelegem că nu ne putem păstra sănătatea decât gândind şi făcând binele,
pentru a fi în armonie cu universul.
Iisus avea dreptate când îndemna pe fiecare să-şi iubească aproapele
ca pe sine însuşi.
"Când crezi, îţi mobilizezi toate mecanismele de vindecare"
"Când crezi, îţi mobilizezi toate mecanismele de vindecare"
- Faptul că aţi demonstrat ştiinţific existenţa lui Dumnezeu v-a întărit şi mai mult credinţa? V-aţi apropiat şi mai mult de Hristos?
- Eu nu cred în Iisus doar pentru că aşa am fost educat de părinţi. Sunt un intelectual trecut prin şcoli, care a căutat să-şi explice lumea. Dar dintre toate marile spirite care au trăit pe Terra (Buda, Confucius, Pitagora etc) Iisus are cea mai perfectă acoperire ştiinţifică. Am luat rând pe rând toate noţiunile predicate de el şi toate pot fi explicate în termenii ştiinţelor actuale. Vă dau doar un exemplu.
Ce înseamnă iertarea?
Din punct de vedere spiritual, înseamnă pace şi armonie. Din
punct de vedere ştiinţific, prin iertare, la nivel de ADN, modelul negativ este pur şi simplu şters şi se instalează în corp o bună chimie
şi un echilibru energetic. E fantastic, e pur şi simplu ca resetarea unui computer.
Despre puterea credinţei, am vorbit deja. Iisus ar fi putut zice
"eu te-am vindecat", dar a ales să spună "credinţa ta te-a
vindecat". Când crezi, îţi mobilizezi toate mecanismele de vindecare. Dar
a şti că Dumnezeu există nu e totul. Doar religia îţi dă trăirea emoţiei
transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care trăieşti cu adevărat
relaţia cu Dumnezeu. Nu doar mersul la biserică e important, ci şi puterea rugăciunii
pe care o poţi face oriunde.
- Mai sunt oare canoanele şi dogmele Bisericii în acord cu spiritul
vremurilor noastre?
- Din păcate, istoria ne dovedeşte că şi ştiinţa a greşit,
negându-l pe Dumnezeu, şi Biserica a greşit, arzându-l pe Giordano Bruno pe
rug sau condamnându-l pe Galilei.
200 de ani i-au trebuit Bisericii să accepte că pământul se
învârte în jurul soarelui şi nu invers. În viitor, ştiinţa şi religia trebuie
să-şi dea mâna, să se întâlnească la jumătate de drum, pentru a ajunge la o
singură teorie care explică lumea. Orice excludere a unei părţi sau aducere la
exagerare a alteia duce la rigiditate sau fanatism.
Fundamentaliştii susţin că la Dumnezeu nu se ajunge decât pe o
singură cale. Şi totuşi, Dumnezeu
însuşi ne spune prin o mie de surse că drumurile spre el sunt nenumărate.
Vârful muntelui e unul singur, indiferent pe ce versant îl urci.Până la urmă, religiile vor ajunge la o
concordie universală. Nu este admisibil să spun că, dacă eu sunt ortodox, iar
tu catolic, eu sunt agreat de Dumnezeu, şi tu nu.
- Criza lumii de azi nu e şi o criză a spiritului?
- Criza lumii de azi nu e şi o criză a spiritului?
"Omenirea se îndreaptă spre o nouă conştiinţă"
- Criza lumii actuale este
în primul rând o criză morală, pentru că oamenii nu ştiu cine sunt cu adevărat. Omenirea se îndreaptă spre o nouă conştiinţă,
spre o nouă umanitate. Suntem într-un moment
de cotitură. În următorii 10, 15 ani, vom ajunge în cu totul altă lume, o lume a spiritualităţii.
Această aliniere a planetelor care s-a produs acum nu e doar un
detaliu de ordinul amuzamentului catastrofic.
Este o realitate astronomică. N-o să ne crească cinci mâini, cu
siguranţă!
Schimbările vor fi la nivel de conştiinţă. Intrăm într-o zonă de energie cu o frecvenţă
mult mai înaltă decât cea în care eram.
Asta va produce mutaţii fundamentale în creier şi la nivel de ADN.
Deja s-au făcut teste pe un lot de copii născuţi între 1982-1983 şi
s-a constatat că nivelul lor de inteligenţă e mult peste nivelul stabilit
anterior pentru genii.
Se crede şi că ADN-ul nostru ar putea să ajungă, în plan energetic,
la 36 de spirale în loc de 2. Lumea viitoare va fi a spiritualităţii şi a
celor supradotaţi. Aproape îmi pare rău ca nu am vârsta s-o mai trăiesc.
"Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a făcut o frunză"
"Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a făcut o frunză"
- V-aţi dedicat întreaga viaţă eforturilor de a cunoaşte. A meritat? Se spune că atunci când înţelegi totul, viaţa devine mai tristă.
- Din contră, cunoaşterea aduce cea mai mare bucurie. Ea aduce adevărul despre tine. E exact cum spune Iisus, "şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi".
Să înţelegi lumea îţi
aduce o eliberare enormă de erori de gândire şi prejudecăţi. Îţi dă bucuria de
a descoperi singur resorturi şi corespondenţe. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu
m-a făcut o frunză, o piatră sau un câine. Că mi-a dat posibilitatea să fiu om
şi să ajung să ştiu ceea ce ştiu. E extraordinar să poţi afla cine eşti, de
unde vii şi încotro te duci.
- Şi cine suntem noi, oamenii? Poate ştiinţa de azi să răspundă la o întrebare cu care filosofia se chinuie de milenii?
- Suntem conştiinţă întrupată şi suntem nemuritori. Timpul nostru în raport cu timpul de dincolo este doar o clipă fără importanţă. Venim de undeva şi plecăm spre altceva, viaţa pe Pământ e doar o scurtă vizită, o lecţie pentru evoluţia noastră.
Facem cu toţii parte dintr-un plan divin şi suntem trimişi aici cu o
misiune. Venim cu un bagaj de talente şi predispoziţii care servesc misiunii
noastre pe pământ. Despre lucrurile acestea putem afla mai multe de la cei care
au traversat experienţa morţii clinice.
- Aţi întâlnit, în practica dvs. medicală, cazuri de moarte clinică? Ce ne spune experienţa lor?
- Experienţa morţii clinice pledează pentru existenţa unei alte dimensiuni, spirituală, în univers, dincolo de cea a lumii de pe Pământ, în care trăim adevărata noastră viaţă. Cei care au trecut prin moartea clinică şi au descris lumea de dincolo vorbesc despre întâlnirea cu o Fiinţă de Lumină, pe care o asimilează cu Dumnezeu.
- Aţi întâlnit, în practica dvs. medicală, cazuri de moarte clinică? Ce ne spune experienţa lor?
- Experienţa morţii clinice pledează pentru existenţa unei alte dimensiuni, spirituală, în univers, dincolo de cea a lumii de pe Pământ, în care trăim adevărata noastră viaţă. Cei care au trecut prin moartea clinică şi au descris lumea de dincolo vorbesc despre întâlnirea cu o Fiinţă de Lumină, pe care o asimilează cu Dumnezeu.
- Dacă suntem nemuritori, de ce ne e atât de frică de moarte?
Constantin Dumitru Dulcan - caricatură de B. Petry
- Pentru că nu cunoaştem adevărul despre noi şi credem că totul
începe şi se sfârşeşte pe Pământ.
Moartea e experienţa conştiinţei care trece din planul fizic în
planul spiritual.
M-am întrebat mult timp de
ce murim. De ce ne uzăm fizic, dacă energia fundamentală, cuantică, este
infinită şi nu se consumă?
Am înţeles târziu că aici suntem doar la o şcoală, iar corpul e
uniforma necesară aici.
Numai întrupaţi în carne şi oase avem senzaţiile tuturor
lucrurilor. Implicarea
simţurilor e necesară lecţiei pe care o avem de învăţat. Moartea e trecerea în altă dimensiune, care e cea
mai fericită.
- După mai bine de patru decenii de practică medicală în neurologie şi psihiatrie, creierul uman vă mai ascunde vreo taină?
- Creierul păstrează încă multe enigme. El este receptorul conştiinţei sau, altfel spus, al lui Dumnezeu într-un sens mai larg.
- După mai bine de patru decenii de practică medicală în neurologie şi psihiatrie, creierul uman vă mai ascunde vreo taină?
- Creierul păstrează încă multe enigme. El este receptorul conştiinţei sau, altfel spus, al lui Dumnezeu într-un sens mai larg.
Facem o encefalogramă şi nu distingem decât o linie sinuoasă a
activităţii electrice a creierului, dar nici o singură volută nu ne spune că
ea înseamnă un cuvânt anume sau un gând. Cum transcende informaţia din planul fiziologic în planul conştiinţei
rămâne de neînţeles.
De aceea am fost printre primii care au îndrăznit
să afirme că nu conştiinţa e produsul creierului, ci creierul este produsul conştiinţei. Creierul nostru e doar un receptor. Aşa se
explică cum ne reamintim tot înainte de moarte, în filmul vieţii, deşi la
bătrâneţe uităm o mulţime de lucruri.
Neuronii îmbătrânesc şi mor, sunt ca un radio defect care nu mai recepţionează
undele. Memoria însă nu se pierde,
e undeva în câmpul informaţional de deasupra. Vă daţi seama ce mister e
în noi?
"Dacă m-am născut în România, înseamnă că trebuie să fiu aici"
- Să trecem şi la cele lumeşti. Aţi avut multe ecouri în Occident, după apariţia cărţii "Inteligenţa materiei". Cu toate astea, nu aţi emigrat. V-am găsit la Sinaia, într-un mic birou cu vedere spre munte. În locul deschiderii, aţi ales izolarea.
- Când am scris Inteligenţa materiei, am plecat pe drumul ăsta de unul singur, într-o ţară cu un regim opresiv, unde numai de libera circulaţie a ideilor nu putea fi vorba. Ulterior am aflat că în Statele Unite se organizau întâlniri de specialişti care puneau aceleaşi probleme. Am avut o singură dorinţă atunci, în 1981, să nu fiu depăşit în cunoaştere, măcar până în anul 2000. Şi nu numai că n-am fost, dar mai sunt încă lucruri de scris şi demonstrat. De rămas, aş fi putut rămâne la Paris , în 1986. N-am făcut-o pentru că sunt legat afectiv de pământul şi de neamul meu. Şi din conştiinţa faptului că, dacă m-am născut în România, înseamnă că trebuie să fiu aici. Profesor sunt, o maşină am, o casă am. Ce-mi mai trebuie? Aşa cum înţeleg eu lucrurile în universul ăsta, singura mea referinţă e acolo sus. Mai departe nu ţine de mine.
- Aţi practicat medicina, aţi scris, aţi studiat, aţi participat la congrese şi conferinţe. Unde a mai încăput între toate astea şi viaţa de familie?
- Toate vacanţele mele mi-am chinuit soţia şi fiul. Eu stăteam să lucrez, în timp ce ea stătea cu copilul singură. Mi-a spus cu tristeţe, imediat după căsătorie: "Credeam şi eu că eşti un om normal."
"Dacă m-am născut în România, înseamnă că trebuie să fiu aici"
- Să trecem şi la cele lumeşti. Aţi avut multe ecouri în Occident, după apariţia cărţii "Inteligenţa materiei". Cu toate astea, nu aţi emigrat. V-am găsit la Sinaia, într-un mic birou cu vedere spre munte. În locul deschiderii, aţi ales izolarea.
- Când am scris Inteligenţa materiei, am plecat pe drumul ăsta de unul singur, într-o ţară cu un regim opresiv, unde numai de libera circulaţie a ideilor nu putea fi vorba. Ulterior am aflat că în Statele Unite se organizau întâlniri de specialişti care puneau aceleaşi probleme. Am avut o singură dorinţă atunci, în 1981, să nu fiu depăşit în cunoaştere, măcar până în anul 2000. Şi nu numai că n-am fost, dar mai sunt încă lucruri de scris şi demonstrat. De rămas, aş fi putut rămâne la Paris , în 1986. N-am făcut-o pentru că sunt legat afectiv de pământul şi de neamul meu. Şi din conştiinţa faptului că, dacă m-am născut în România, înseamnă că trebuie să fiu aici. Profesor sunt, o maşină am, o casă am. Ce-mi mai trebuie? Aşa cum înţeleg eu lucrurile în universul ăsta, singura mea referinţă e acolo sus. Mai departe nu ţine de mine.
- Aţi practicat medicina, aţi scris, aţi studiat, aţi participat la congrese şi conferinţe. Unde a mai încăput între toate astea şi viaţa de familie?
- Toate vacanţele mele mi-am chinuit soţia şi fiul. Eu stăteam să lucrez, în timp ce ea stătea cu copilul singură. Mi-a spus cu tristeţe, imediat după căsătorie: "Credeam şi eu că eşti un om normal."
La Casa Oamenilor de Ştiinţă, alături de colegi academicieni
M-a iertat între timp şi m-a şi ajutat foarte mult în ceea ce am
făcut. Şi acum lucrez în acelaşi ritm. Mă aşez la 8 dimineaţa pe scaun şi mă
mai ridic după ce s-a lăsat noaptea. În Bucureşti n-aş putea face asta, fiindcă
sunt prea multe lucruri care îmi distrag atenţia. Înainte să mă apuc să scriu
"Inteligenţa...", am stat mult şi m-am gândit dacă să mă angajez sau
nu la un travaliu imens, riscând să-mi pierd cei mai frumoşi ani, între 30 şi
40, pentru un succes incert. Şi totuşi mi-am zis că merită. Nimic nu reuşeşte cu adevărat dacă nu
facisacrificii. Bucuriile pe care le
trăiesc acum îmi demonstrează că am pariat corect.
Terorism juridic împotriva militarilor români-reloaded
Cum am primit-o asa v-o transmit!
Am scris rândurile ce urmeazã în urmã cu cinci
ani. Vãzând o parte din comentariile de la articolul “Pãzea, vine
potera !” am ajuns la concluzia cã destul de mulţi cititori nu sunt
familiarizaţi cu chestiunea pe care am abordat-o. Ba, mai mult, unii mã criticã
şi mã acuzã cã sunt prea virulent. Aşa cã, deşi acest articol a fost prezentat
la vremea respectivã şi într-un ziar, şi pe site-urile unor organizaţii ale
rezerviştilor, îl reiau şi aici. Mai ales cã nu s-a schimbat nimic în problema
pe care o analizez. Sau, nu am eu cunoştinţã. Dacã ştie cineva ceva mai mult,
poate ne împãrtãşeşte şi nouã.
Există o lege prin care a fost adoptat statutul
cadrelor militare. Este Legea 80/1995. A fost iniţiată,
firesc, de Ministerul Apărării. Este o lege organică. Asta înseamnă
că ea nu poate fi modificată prin alte legi ordinare, şi că, atunci când între
ea şi o lege obişnuită apar contradicţii, ea, legea organică, are
prioritate. De la apariţia acestei legi şi până în prezent, multe alte legi
au mai apărut. Legi care reglementeazã diverse domenii ale vieţii sociale,
economice, politice. Aşa cum, de altminteri, reglementeazã şi legea 80/95 în
ceea ce priveşte viaţa şi activitatea cadrelor militare. Căci viaţa de militar
nu se rezumă la a bate pas de defilare. Ce bine ar fi fost să se rezume la
atât! Nerezumându-se la atât viaţa de militar, acel statut adoptat prin legea
80 reglementează aspecte dintre cele mai variate ale vieţii şi activităţii
cadrelor militare, inclusiv de natură educaţională, financiară, sanitară, până şi
matrimonială, căci, nu-i aşa, militarii ăştia, cât or fi ei de militari, se mai
şi căsătoresc, mai şi studiază, mai şi trăiesc, mai fac şi copii, mai sunt şi
mutaţi de colo colo, se mai şi îmbolnăvesc, mai ies şi la pensie, ş.a.m.d. Si,
deşi după apariţia legii 80/95, multe legi au apărut, legiuitorul
nu a abrogat niciodată legea 80 printr-o altă lege şi nici nu a lăsat-o a fi
modificată, interpretată, completată, sau adăugită de vreuna dintre celelalte
legi adoptate după ea ci, de fiecare dată când a vrut să modifice această lege,
a modificat-o, iar lucrul ăsta s-a întâmplat de mai multe ori, după ştiinţa mea
de 7 (şapte) ori, din 1995 până în 2007, inclusiv. Acesta este un prim
aspect.
In acel statut al cadrelor militare apar o serie deobligaţii, o serie de interdicţii şi de îngrădiri de libertăţi cărora cadrele militare sunt supuse, precum şi nişte drepturi ale cadrelor militare. Prin aceste prevederi, cadrele militare sunt diferenţiate de ceilalţi cetăţeni ai Patriei, în primul rând prin îngrădirile de libertăţi, libertăţi care, de altminteri, sunt garantate prin Constituţie pentru toţi ceilalţi cetăţeni. Odată făcută această diferenţiere, devine evident faptul că aceste cadre militare nu mai pot fi judecate în mod similar cu ceilalţi cetăţeni ai Patriei, cărora nimeni şi nimic nu le îngrădeşte nici un drept, şi că acestor cadre militare, în aspectele care sunt reglementate de legea 80, nu le poţi aplica prevederile altor legi ci numai pe cele din legea 80. Acesta este un al doilea aspect.
In acel statut al cadrelor militare apar o serie deobligaţii, o serie de interdicţii şi de îngrădiri de libertăţi cărora cadrele militare sunt supuse, precum şi nişte drepturi ale cadrelor militare. Prin aceste prevederi, cadrele militare sunt diferenţiate de ceilalţi cetăţeni ai Patriei, în primul rând prin îngrădirile de libertăţi, libertăţi care, de altminteri, sunt garantate prin Constituţie pentru toţi ceilalţi cetăţeni. Odată făcută această diferenţiere, devine evident faptul că aceste cadre militare nu mai pot fi judecate în mod similar cu ceilalţi cetăţeni ai Patriei, cărora nimeni şi nimic nu le îngrădeşte nici un drept, şi că acestor cadre militare, în aspectele care sunt reglementate de legea 80, nu le poţi aplica prevederile altor legi ci numai pe cele din legea 80. Acesta este un al doilea aspect.
Cadrele militare nefiind chiar stat în stat şi
nefiind ele decât tot nişte cetăţeni ai acestei ţări, legiuitorul a găsit de
cuviinţă că anumite aspecte ale vieţii lor, deşi sunt prevăzute în acest
statut, trebuie, totuşi, să se desfăşoare potrivit legilor care reglementează
domeniile corespunzătoare acelor aspecte, astfel că, în acel statut, anumite
prevederi sunt urmate de trimiteri la alte legi, ceea ce înseamnă că acele
prevederi se interpretează şi se aplică prin corelare cu legile la care se face
trimitere. De exemplu, în statut se prevede că, printre altele, “cadrele
militare în activitate au dreptul la reduceri de impozit pe venit şi ….. ,
potrivit reglementărilor în vigoare”, ceea ce înseamnă că acest drept îl
primesc după cum sună reglementările referitoare la reducerile de impozit. Sau,
“femeile cadre militare au dreptul la concediu de maternitate şi la……, pe baza
dispoziţiilor legale aplicabile pe plan naţional”, ceea ce înseamnă că acest
drept se acordă în conformitate cu legislaţia naţională referitoare la acest
aspect. Sau “încheierea căsătoriei este liberă în condiţiile legii”, ceea ce
înseamnă că această problemă se judecă pe baza legilor referitoare la
căsătorii, nu pe baza prevederilor din statutul cadrelor militare. Aş putea
continua exemplele, dar mă gândesc că acest material va fi citit şi de alte
categorii de cititori, nu numai de jurişti, şi atunci nu e nevoie să insist,
întrucât celelalte categorii au înţeles deja esenţialul. Anume că,întrucât
la anumite prevederi din statut, legiuitorul a făcut trimitere la alte legi,
înseamnă că, acolo unde nu a făcut trimiteri, legiuitorul a dorit ca acele
prevederi să fie respectate ad literam, fără corelare cu alte legi. Acesta
este al treilea aspect.
Printre altele, în statutul cadrelor militare,
adoptat după cum am menţionat, printr-o lege organică, este prevăzut că
“pensionarii militari au dreptul gratuit la asistenţă sanitară şi
medicamente în reţeaua sanitară a M.Ap. sau în alte reţele sanitare, cu
decontarea cheltuielilor de către acest minister”. Conform DEX şi manualelor
editate de Academia Română, cuvântul“gratuit” poate avea două
semnificaţii. Una, caadverb, înseamnă FĂRĂ PLATĂ, adică fără
să se dea nici un ban. A doua, ca adjectiv, înseamnăNEJUSTIFICAT.
Intrucât este de neacceptat ideea că legiuitorul, în urma dezbaterilor din
Parlament-căci aşa a fost adoptată legea 80/95, nu prin
asumarea răspunderii guvernului sau prin alte proceduri, tot legale dar care
eludează dezbaterile din Parlament-ar fi putut adopta o lege care consfinţeşte
un drept nejustificat, este limpede că legiuitorul a acordat pensionarilor
militari dreptul la asistenţă medicală şi medicamente fără ca aceştia să fie
nevoiţi să plătească vreun ban. Acesta ar fi al patrulea aspect.
Dar iată cum este interpretată această lege
iniţiată deMApN, chiar de unii jurişti din MApN, adică de
nişte oameni plătiţi să vegheze la respectarea zisei legi. Citez din documente
elaborate de acei jurişti, atunci când m-am adresat ministrului apărării,
căruia i-am semnalat faptul că se încalcă legea prin oprirea din pensie a unei
sume cu titlul „asigurări de sănătate”. Redau ad-literam patru extrase din
documente elaborate de acei jurişti:
1. “Faptul că, potrivit art.9 alin.1lit.b şi art.23 alin.1 din legea 80/95 cadrele militare şi…beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, nu scuteşte această categorie de personal de plata contribuţiei pentru asigurările de sănătate”.
1. “Faptul că, potrivit art.9 alin.1lit.b şi art.23 alin.1 din legea 80/95 cadrele militare şi…beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, nu scuteşte această categorie de personal de plata contribuţiei pentru asigurările de sănătate”.
2. “Potrivit art.185 din Codul muncii, drepturile şi
obligaţiile militarilor sunt prevăzute prin acte normative speciale, iar
acestea nu prevăd scutirea de la plata contribuţiei pentru asigurările sociale
de sănătate”.
3. “Ipoteza că legea 80/95 constituie, în raport cu legea
145/97, OUG 150/02 şi legea 95/06, o lege specială ce stabileşte un regim
juridic distinct în ceea ce priveşte asistenţa medicală şi medicamentele pentru
cadrelel militare, nu poate fi acceptată, având în vedere principiul potrivit
căruia excepţiile sunt de strictă interpretare. In această situaţie, lege
145/97, OUG 150/02 şi legea 95/06 ar fi trebuit să prevadă în mod expres faptul
că militarii, mai precis cadrele militare, sunt exceptaţi de la obligaţia de
plată a contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate”.
4. „Facem precizarea că aceasta este şi interpretarea dată
textelor legale aplicabile în materia asigurărilor sociale de sănătate de I.C.C.J care,
prin decizia nr.3/2006 …. A stabilit ca militarii beneficiază de asitenţă
medicală gratuită în condiţiile achitării acestei contribuţii”.
Dincolo de faptul că acei jurişti s-au constituit în luptători împotriva rezerviştilor militari care cereau să se respecte legea, în loc ca ei să fi fost primii care să sesizeze încălcarea acesteia, în documentele citate există şi inadvertenţe care nu pot fi puse decât fie pe seama indolenţei, fie pe seama incapacităţii profesionale, fie pe seama relelor intenţii.
Dincolo de faptul că acei jurişti s-au constituit în luptători împotriva rezerviştilor militari care cereau să se respecte legea, în loc ca ei să fi fost primii care să sesizeze încălcarea acesteia, în documentele citate există şi inadvertenţe care nu pot fi puse decât fie pe seama indolenţei, fie pe seama incapacităţii profesionale, fie pe seama relelor intenţii.
Voi începe cu documentul nr.4, care
este extrem de sugestiv pentru calitatea profesională a acelor jurişti. Căci,
deşi au invocat acel document într-un proces în care ei luptă împotriva unor
pensionari miltari, adică cei numiţi “cadre militare în rezervă şi
retragere”,respectivii jurişti invocă un document în care I.C.C.J a
tranşat o problemă referitoare la cadrele militare active! Citez
din decizia nr.3/2006 invocată: “…Atâtcadrele militare
active cât şi poliţiştii beneficiază de asistenţă medicală
gratuită…numai dacă au fost respectate dispoziţiile cu caracter general
cuprinse în……privind achitarea cotelor de contribuţie lunară la fondul
asigurărilor sociale de sănătate…”.
Ce rezultă de aici? Nu voi aborda problematica
inadevertenţelor din cuprinsul acelei decizii I.C.C.J,nici faptul
că decizia invocă prevederi care NU sunt formulate aşa în
legile pe care le citează, ci mă voi rezuma la a constata ceea ce juriştii M.Ap.N.
nu au vrut să constate. Anume, că decizia pe care ei o invocăNU se
referă la pensionarii miltari. Căci, nu-i aşa, a fi pensionar este cam cu totul
altceva decât a fi cadru militar activ. Alte obligaţii, alte drepturi, alte
posibilităţi, deci altă speţă.
Să analizăm, acuma, afirmaţia nr.1. E
chiar jenant să constaţi că în mintea unui jurist poate sălăşui ideea că
acordarea unui drept gratuit, adicătelea pentru care nu trebuie să plăteşti
nimic, nu te scuteşte de plată. E jenant să şi analizezi o asemenea abordare.
Afirmaţia nr.2 începe printr-o greşeală pe care ei o comit fără să-şi dea
seama. Anume, ei recunosc cădrepturile cadrelor militare sunt prevăzute în
legi speciale. Cu alte cuvinte, ce drepturi are un militar este
prevăzut în legea 80, iară nu în legea 95, sau legea 150, sau legea cadastrului
sau legea cimitirelor sau instrucţiunile METROREX. In continuare, însă, adaugă
că acele legi speciale nu prevăd scutirea de la plata contribuţiei pentru
asigurări de sănătate. Pentru ei, explicaţia ştiinţifică a cuvântului “gratuit”, prevăzut
neîntâmplător în legea specială 80/95, nu face doi bani.
Afirmaţia de la nr.3 pune capac tuturor. Deci, ce impută ei în această
afirmaţie? Nici mai mult nici mai puţin decât faptul că legiuitorul nu a
specificat că cei cărora li se acordă un drept gratuit sunt scutiţi de plată
pentru acel drept. Si uite aşa aflăm noi, dacă nu am ştiut până acum, că atunci
când o lege prevede un drept gratuit, degeaba îl prevede dacă nu scrie că
pentru acel drept gratuit nu trebuie să plăteşti! Mă întreb cum să procedez
pentru a aduce la cunoştinţa legiuitorului că aceşti juriştii îl acuză, în
esenţă, că ar fi acordat un drept nejustificat. Căci din moment ce trebuie
plătit pentru acel drept, înseamnă că termenul „gratuit” nu a fost folosit cu
semnificaţia „fără plată” ci cu cealaltă semnificaţie, cea de „nejustificat”.
Ce rezultă din toate abordările celor ce erau „suspectaţi pe nedrept” că veghează la respectarea legii? Rezultă clar că, după opinia lor, prevederile acelei legi speciale, nu se interpretează aşa cum sunt prevăzute în lege, ci după cu totul alte considerente. Adicătelea, chiar şi acolo unde legea nu face trimitere la alte legi sau norme, ei o fac. Nu există altă explicaţie a faptului că, deşi la prevederea privind dreptul gratuit la asistenţă medicală legiuitorul nu a făcut trimitere la alte legi, aşa cum am arătat că a făcut în cazul altor prevederi, ei ţin morţiş să interpreteze această prevedere prin corelare cu alte legi.
Si acum să vedem ce ar însemna dacă s-ar accepta opinia celor pe nedrept numiţi jurişti.
In acest statut al cadrelor militare există nişte prevederi referitoare la nişte îngrădiri de libertăţi. Redau din statut:
Ce rezultă din toate abordările celor ce erau „suspectaţi pe nedrept” că veghează la respectarea legii? Rezultă clar că, după opinia lor, prevederile acelei legi speciale, nu se interpretează aşa cum sunt prevăzute în lege, ci după cu totul alte considerente. Adicătelea, chiar şi acolo unde legea nu face trimitere la alte legi sau norme, ei o fac. Nu există altă explicaţie a faptului că, deşi la prevederea privind dreptul gratuit la asistenţă medicală legiuitorul nu a făcut trimitere la alte legi, aşa cum am arătat că a făcut în cazul altor prevederi, ei ţin morţiş să interpreteze această prevedere prin corelare cu alte legi.
Si acum să vedem ce ar însemna dacă s-ar accepta opinia celor pe nedrept numiţi jurişti.
In acest statut al cadrelor militare există nişte prevederi referitoare la nişte îngrădiri de libertăţi. Redau din statut:
„Cadrelor militare le este interzisă
exercitarea unor drepturi şi libertăţi, astfel:
a) să facă parte din partide …ori să
desfăşoare propagandă în favoarea acestora…..
c) să declare sau să participe la grevă”.
c) să declare sau să participe la grevă”.
Sau „Cadrelor militare le este restrânsă execrcitarea
unor drepturi şi libertăţi, astfel:
….b) exprimarea în public a unor opinii contrarea intereselor
României şi forţelor armate nu este permisă”.
La aceste îngrădiri şi interdicţii de libertăţi,
în lege nu se face trimitere la alte legi, ceea ce înseamnă că ele ar trebui
respectate ad-literam. Dar ce au făcut „nevinovaţii” prin ceea ce au susţinut
ei mai devreme? Au susţinut ideea că şi acele prevederi din lege care nu conţin
trimiteri la alte legi pot fi interpretate prin corelare cu alte legi. Adică,
ţineţi-vă bine, pot să fac miting electoral în unitate, sau grevă şi pot să
înjur armata în gura mare îmbrăcat în uniformă cu eghileţi, eventual chiar în
timpul defilării militare de Ziua Naţională, încălcând astfel prevederile legii
80, întrucât corelez aceste prevederi cu prevederile din Constituţie, care îmi
dau voie să săvârşesc acele acţiuni. Si, vorba aia, Constituţia e mai presus de
legea 95 şi altele la care fac trimitere cei pe nedrept suspectaţi că ar fi
jurişti. Imaginaţi-vă că într-o zi cineva încalcă aceste restricţii. Ce va face
M.Ap.N.? Ii va acuza. Cui îi va cere acel minister argumentaţia pentru acuzare?
Juriştilor, nu? Si ce vor zice ei atunci? Nu mai contează ce vor zice atunci,
pentru că au avut grijă să dărâme până atunci. Pentru că cei ce ar fi,
eventual, acuzaţi, se vor apăra cu argumentele invocate chiar de ei. De unde le
vor lua? LE DAU EU, că am documentele emanate chiar de acei
jurişti, semnate şi parafate de ei!
Cineva m-a întrebat de unde atâta virulenţă în poziţia mea. Il voi lămuri acum.
Sunt aproape doi ani de când am semnalat că, după opinia mea, se săvârşeşte un abuz prin oprirea forţată de bani din pensie pentru ca pensionarii militari să poată beneficia de asistenţă medicală, în condiţiile în care legea 80/95 le acordă dreptul gratuit la asistenţă medicală. Am semnalat această problemă tuturor celor cu atribuţiuni pe această linie, de la Secţia Pensii militare care opreşte abuziv banii, până la miniştri ai apărării. Spun miniştri, întrucât m-am adresat mai multora, nu doar unuia. Unul dintre ei chiar s-a mirat întrebându-şi asistenţii “Cum adică, gratuit dacă plătesc?!?”. Pe parcursul tuturor demersurilor mele nu am vãzut nici un jurist zicând măcar “da, dom’le, cel puţin aparent este o neconcordanţă, vom încerca să o lămurim, dar până atunci vi se opresc aceşti bani pentru că aşa s-a decis”. Niciodată! De fiecare dată au ţinut-o langă cu prostiile lor. Ba mai mult, la întrebarea mea insistentă „Cine a abrogat legea 80/95?”, mi s-au dat tot felul de răspunsuri, care mai de care mai ridicole, inclusiv de genul „a fost abrogată implicit de legea 95″. Am pretenţia că am un coeficient de inteligenţă care-mi permite să înţeleg câte ceva şi din domenii în care nu sunt specializat. Imi confirmă această pretenţie toate rezultatele testelor la care am fost supus timp de peste 40 de ani cât am purtat haina militară şi modul în care mi-am îndeplinit responsabilităţile, adeseori în domenii pentru care nici măcar nu existau specializări. Cu această credinţă, am analizat legea 95 şi am constatat că legea respectivă abrogă explicit numeroase prevederi şi legi anterioare, dar nu pomeneşte nimic în acest sens despre legea 80. Nici nu ar fi avut cum! Totuşi, m-am adresat Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public,instituţii în care este de presupus că lucrează oameni pricepuţi în domeniu, întrebând dacă există instituţia abrogării implicite. Suspiciunea mea mi s-a confirmat şi, astfel, am aflat că nu există prostie mai mare decât afirmaţia că o lege ar putea abroga vreo prevedere anterioară altfel decât explicit. Ceea ce mi-a spus mie că acei oameni care mi-au aruncat această afirmaţie în faţă m-au considerat debil mintal, căci altminteri nu şi-ar fi putut permite să invoce un astfel de argument.
Un alt motiv al “furiei” mele provine din modul tendenţios şi perfid în care sunt redate în documentele pe care le întocmesc acei răuvoitori, sau incompetenţi, diverse extrase din legi. Astfel, ei induc ideea că legea 95/06, atunci când se referă la beneficiarii prevederii din legea 80/95 privind dreptul gratuit la asitenţă medicală, ar face vorbire despre faptul că acei oameni primesc asistenţă medicală gratuit doar “dacă plătesc contribuţia pentru asigurări de sănătate” când, de fapt, legea 95/06 spune despre această categorie că “beneficiază de asistenţă medicală gratuită…în condiţiile plăţii contribuţiei de asigurări de sănătate”. Ei nu înţeleg faptul că această formulă, “în condiţiile plăţii”, nu este univoc determinată ca însemnând “dacă plătesc”. Ea ar putea însemna, de exemplu, că acei oameni, deşi nu trebuie să plătească, beneficiază de asistenţă medicală gratuită în aceleaşi condiţii ca şi cei ce plătesc acele contribuţii. De ce spun asta? Pentru că însăşi legea 95 operează cu noţiunea de “condiţii” când descrie în ce anume constă asistenţa medicală ce se acordă plătitorilor de contribuţii, iar pentru cei care nu plătesc acele contribuţii legea prevede că primesc numai asistenţă medicală de urgenţă. Era firesc şi obligatoriu ca legea să prevadă faptul că cei ce beneficiază de dreptul la gratuitatea asistenţei medicale, acordat de legea 80/95, deci care nu trebuie să plătească asigurări de sănătate, beneficiază, totuşi, de asistenţă medicală completă, ca şi când ar plăti, adică “în condiţiile plăţii”, iară nu doar de asistenţă în cazuri de urgenţă, aşa cum primesc ceilalţi neplătitori de asigurări.
Cineva m-a întrebat de unde atâta virulenţă în poziţia mea. Il voi lămuri acum.
Sunt aproape doi ani de când am semnalat că, după opinia mea, se săvârşeşte un abuz prin oprirea forţată de bani din pensie pentru ca pensionarii militari să poată beneficia de asistenţă medicală, în condiţiile în care legea 80/95 le acordă dreptul gratuit la asistenţă medicală. Am semnalat această problemă tuturor celor cu atribuţiuni pe această linie, de la Secţia Pensii militare care opreşte abuziv banii, până la miniştri ai apărării. Spun miniştri, întrucât m-am adresat mai multora, nu doar unuia. Unul dintre ei chiar s-a mirat întrebându-şi asistenţii “Cum adică, gratuit dacă plătesc?!?”. Pe parcursul tuturor demersurilor mele nu am vãzut nici un jurist zicând măcar “da, dom’le, cel puţin aparent este o neconcordanţă, vom încerca să o lămurim, dar până atunci vi se opresc aceşti bani pentru că aşa s-a decis”. Niciodată! De fiecare dată au ţinut-o langă cu prostiile lor. Ba mai mult, la întrebarea mea insistentă „Cine a abrogat legea 80/95?”, mi s-au dat tot felul de răspunsuri, care mai de care mai ridicole, inclusiv de genul „a fost abrogată implicit de legea 95″. Am pretenţia că am un coeficient de inteligenţă care-mi permite să înţeleg câte ceva şi din domenii în care nu sunt specializat. Imi confirmă această pretenţie toate rezultatele testelor la care am fost supus timp de peste 40 de ani cât am purtat haina militară şi modul în care mi-am îndeplinit responsabilităţile, adeseori în domenii pentru care nici măcar nu existau specializări. Cu această credinţă, am analizat legea 95 şi am constatat că legea respectivă abrogă explicit numeroase prevederi şi legi anterioare, dar nu pomeneşte nimic în acest sens despre legea 80. Nici nu ar fi avut cum! Totuşi, m-am adresat Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public,instituţii în care este de presupus că lucrează oameni pricepuţi în domeniu, întrebând dacă există instituţia abrogării implicite. Suspiciunea mea mi s-a confirmat şi, astfel, am aflat că nu există prostie mai mare decât afirmaţia că o lege ar putea abroga vreo prevedere anterioară altfel decât explicit. Ceea ce mi-a spus mie că acei oameni care mi-au aruncat această afirmaţie în faţă m-au considerat debil mintal, căci altminteri nu şi-ar fi putut permite să invoce un astfel de argument.
Un alt motiv al “furiei” mele provine din modul tendenţios şi perfid în care sunt redate în documentele pe care le întocmesc acei răuvoitori, sau incompetenţi, diverse extrase din legi. Astfel, ei induc ideea că legea 95/06, atunci când se referă la beneficiarii prevederii din legea 80/95 privind dreptul gratuit la asitenţă medicală, ar face vorbire despre faptul că acei oameni primesc asistenţă medicală gratuit doar “dacă plătesc contribuţia pentru asigurări de sănătate” când, de fapt, legea 95/06 spune despre această categorie că “beneficiază de asistenţă medicală gratuită…în condiţiile plăţii contribuţiei de asigurări de sănătate”. Ei nu înţeleg faptul că această formulă, “în condiţiile plăţii”, nu este univoc determinată ca însemnând “dacă plătesc”. Ea ar putea însemna, de exemplu, că acei oameni, deşi nu trebuie să plătească, beneficiază de asistenţă medicală gratuită în aceleaşi condiţii ca şi cei ce plătesc acele contribuţii. De ce spun asta? Pentru că însăşi legea 95 operează cu noţiunea de “condiţii” când descrie în ce anume constă asistenţa medicală ce se acordă plătitorilor de contribuţii, iar pentru cei care nu plătesc acele contribuţii legea prevede că primesc numai asistenţă medicală de urgenţă. Era firesc şi obligatoriu ca legea să prevadă faptul că cei ce beneficiază de dreptul la gratuitatea asistenţei medicale, acordat de legea 80/95, deci care nu trebuie să plătească asigurări de sănătate, beneficiază, totuşi, de asistenţă medicală completă, ca şi când ar plăti, adică “în condiţiile plăţii”, iară nu doar de asistenţă în cazuri de urgenţă, aşa cum primesc ceilalţi neplătitori de asigurări.
Le-am sugerat să se uite să vadă cum este în
alte armate reglementată această problemă. Stiindu-i îndărătnici în a se
lumina, le-am spus eu. In soldele militarilor din alte armate este inclusă o
“indemnizaţie pentru asigurări de sănătate”. Adică, armata le dă banii cu care
să-şi plătească asigurarea de sănătate, având în vedere că sistemul sanitar le
pretinde să fie asiguraţi, iar armata le pretinde să fie sănătoşi. Iar oamenii
ăia îşi plătesc asigurările de sănătate acolo unde cred ei că este mai bine
pentru ei. Ei bine, atunci când s-a stabilit modul de calculare a soldelor
miltarilor români, această indemnizaţie NU a fost introdusă pe
motiv că militarilor români li se asigură asistenţă medicală gratuit. Iar
acuma, acei anti-jurişti susţin că militarilor români trebuie să li se mai ia
nişte bani care nu li s-au dat.
Cineva poate să zică “da ce, dom’le, nu-i mai bine să-mi oprească ei banii din pensie decât să mă duc eu să plătesc asigurarea sanitară?”. Dincolo de faptul că nu e normal să-mi oprească banii pe care nu mi i-a dat, nu e mai bine aşa, şi am să spun de ce.
Cineva poate să zică “da ce, dom’le, nu-i mai bine să-mi oprească ei banii din pensie decât să mă duc eu să plătesc asigurarea sanitară?”. Dincolo de faptul că nu e normal să-mi oprească banii pe care nu mi i-a dat, nu e mai bine aşa, şi am să spun de ce.
1. Dacă nu vreau să mă asigur, nu mă asigur. Desigur, îmi asum
riscul de a plăti sume uriaşe la nevoie, dar e treaba mea, e viaţa mea, e
sănătatea mea şi nimeni altcineva nu poate hotărâ ce am eu voie să fac cu ele.
Imi asum şi riscul de a fi dat afară din armată, dacă nu pot să-mi îndeplinesc
atribuţiile din motive de sănătate netratată. In acele ţări, omul nu este mai
prejos decât colacul de la WC.
2. Dacă plătesc eu asigurarea, o plătesc eu, cui vreau eu şi în
condiţiile pe care le convin eu cu acel asigurator. Nu îmi stabileşte nimeni
altcineva aceste condiţii. Sau îşi închipuie cineva că e pe post de Dumnezeu şi
îmi dictează mie ce să fac cu sănătatea mea!?
In fine, un alt motiv al “furiei” mele este generat de modul impardonabil în care au găsit de cuviinţă să răspundă la solicitările mele, rezumându-se la a-mi trimite extrase din lege care erau înscrise şi pe talonul meu de pensie, ca şi când eu nu aş fi ştiut să-l citesc, şi lăsându-mă fără răspuns la întrebări timp de peste un an de zile. La insitenţele mele şi din dispoziţia unuia dintre miniştri, au catadicsit să se adreseze Ministerului Sănătăţii, iniţiatorul legii 95 pentru a cărei apărare se zbat ei, de fapt, cu preţul încălcării legii 80/95 care a fost iniţiată de ministerul de unde iau ei bani. Ei bine, timp de peste un an de zile, ei nu au “îndrăznit” să ceară răspuns la sesizarea pe care au trimis-o celor de la sănătate! Sau, dacă l-au primit, mie nu mi l-au adus la cunoştinţă, deşi aşa se angajaseră atunci când m-au informat despre demersul pe care l-au făcut. Vă daţi seama cât de înteresaţi au fost! Cât suflet au pus ei întru lămurirea acestei probleme care ţine de competenţa lor! Pardon, ţine de responsabilitatea lor, că de unde competenţă?!
In fine, un alt motiv al “furiei” mele este generat de modul impardonabil în care au găsit de cuviinţă să răspundă la solicitările mele, rezumându-se la a-mi trimite extrase din lege care erau înscrise şi pe talonul meu de pensie, ca şi când eu nu aş fi ştiut să-l citesc, şi lăsându-mă fără răspuns la întrebări timp de peste un an de zile. La insitenţele mele şi din dispoziţia unuia dintre miniştri, au catadicsit să se adreseze Ministerului Sănătăţii, iniţiatorul legii 95 pentru a cărei apărare se zbat ei, de fapt, cu preţul încălcării legii 80/95 care a fost iniţiată de ministerul de unde iau ei bani. Ei bine, timp de peste un an de zile, ei nu au “îndrăznit” să ceară răspuns la sesizarea pe care au trimis-o celor de la sănătate! Sau, dacă l-au primit, mie nu mi l-au adus la cunoştinţă, deşi aşa se angajaseră atunci când m-au informat despre demersul pe care l-au făcut. Vă daţi seama cât de înteresaţi au fost! Cât suflet au pus ei întru lămurirea acestei probleme care ţine de competenţa lor! Pardon, ţine de responsabilitatea lor, că de unde competenţă?!
Si ca totul să fie „impardonabil de
impardonabil”, impricinaţii se fac că nu observă că a fost încălcată însăşi
legea cea mai dragă lor, legea 95. Căci cei ce ne opresc banii ca şi când ni
i-ar da din buzunarele lor, nu au respectat nici una din prevederile acelei
legi. Ei nu ne-au întrebat la ce casă de asigurări dorim să ne asigurăm, aşa
cum prevede legea, ei nu au un contract semnat de noi cu acea casă de
asigurări, căci, nu-i aşa, nici maşinile nu se asigură fără să se încheie un
contract în care sunt stipulate drepturile şi obligaţiile părţilor. Ei ne-au
tratat pe noi mai rău ca pe nişte maşini.
Nu pot încheia fără să le împărtăşesc
nepricepuţilor un gând juridic de care, probabil, nu au auzit, ei fiind absolut
neinteresaţi de judecăţi de această natură. Iată-l: „Orice lege poate
fi interpretată în multiple feluri, dar cu o condiţie-aceea de a nu i se
denatura spiritul în care a fost gândită”. Iar spiritul legii
80/95, în materia care ne priveşte, era acela de a asigura militarilor
asistenţă medicală FĂRĂ CA ACEŞTIA SĂ PLĂTEASCĂ CEVA. Căci atunci
când li s-au interzis nişte drepturi cetăţeneşti, nu li s-au dat despăgubiri şi
nici ei nu au cerut, ci s-au supus.
Probabil, se vor fi găsind destui care să
interpreteze peroraţia mea ca pe pretenţie nejustificată, că aşa e la
noi-vinovat este mai întotdeauna ăla care respectă regulile şi care pretinde
respectarea lor. Le voi preciza şi acestora, dacă sunt interesaţi, că, atunci
când s-a fundamentat acea lege 80/95 şi când s-a introdus acea prevedere
privind gratuitatea asistenţei medicale pentru militari, au fost avute în
vedere 2 (două) categorii de argumente. Unu l-am expus deja, cel
referitor la neacordarea indemnizaţiei pentru asistenţă medicală pe motiv că
militarilor li se acordă gratuit această asistenţă. Al doilea este şi mai
interesant, dar nu mă aştept să-l priceapă şi indolenţii. Capacitatea
de asistenţă medicală a armatei nu se poate întreţine fără pacienţi,
sau cu pacienţi care nu respectă regulile specifice armatei, pe de o parte, iar
pe de altă parte armata are nevoie de oameni sănătoşi, şi dacă vor ei să-şi
facă asigurări de sănătate şi dacă nu vor. Adică, militarii nu trebuie să
ajungă în situaţia de a nu fi apţi medical din indiferent ce motive. Auzit-au
cârcotaşii că, pentru a-şi menţine luptătorii capacitatea de luptă prin trageri
asupra lor, ţintele dau bani trăgătorilor, nu dă armata bani pe ţinte?! Militarii
erau “ţintele” sistemului medical al armatei.
Celor ce ar fi tentaţi să zică: „Dom’le, ăsta e
nebun! Fiindcă ăia nu sunt de acord cu el, îi face cum îi vine la gură!” le
reamintesc că “ăia” sunt justiţiabili, nu cizmari (iertare cizmari,
pentru comparaţia nefericită!) şi un principiu de drept zice că dreptatea
s-a făcut atunci când şi cel condamnat, sau care pierde procesul, ascultând
spusele justiţiabililor îşi zice “măi, oamenii ăştia au dreptate; aşa este, nu
înţelesesem eu până acum”. Ii invit pe cei dispuşi la a mă combate, să
o facă. Dar în aşa fel încât să înţeleg şi eu, nu numai ei.
***
***
P.S. În structura militară în care am lucrat peste 20 de ani,
până la ieşirea la pensie, dacă cineva ar fi acţionat precum aceşti
anti-jurişti, adică atât de incompetent, atât de indolent, atât de
dezinteresat, ar fi fost mătrăşit imediat pentru că nu ne puteam permite să
tragem concluzii idioate din informaţiile la care aveam acces, sau să le
interpretăm ca nişte râme. Pe ei nu-i mătrăşeşte nimeni. Bag seama că,
într-adevăr, ei au fost implantaţi acolo ca să contribuie la dărâmarea armatei,
iar liderii actuali pentru asta îi ţin şi la asta îi folosesc.
Iar pentru cei ce nu au înţeles nici acum gravitatea acţiunii lor, le-o spun eu. Prin mârşava interpretare a legilor militare, seamănă neîncredere în rândul militarilor, cu posibile consecinţe grave. Dacă văd că o lege clară ca lumina zilei este înterpretată în fel şi chip,militarii se vor întreba dacă să mai lupte, în caz de nevoie. Pentru că nu vor şti dacă nu cumva, interpretând legea care i-ar fi obligat să lupte împotriva inamicului, prin corelare cu cine ştie ce alte legi, nevolnicii jurişti vor sugera celor ce i-au implantat acolo ca, în loc sã le mulţumeascã acelor militari, să îi bage în puşcărie pentru că … au încălcat drepturile universale ale inamicului.
Iar pentru cei ce nu au înţeles nici acum gravitatea acţiunii lor, le-o spun eu. Prin mârşava interpretare a legilor militare, seamănă neîncredere în rândul militarilor, cu posibile consecinţe grave. Dacă văd că o lege clară ca lumina zilei este înterpretată în fel şi chip,militarii se vor întreba dacă să mai lupte, în caz de nevoie. Pentru că nu vor şti dacă nu cumva, interpretând legea care i-ar fi obligat să lupte împotriva inamicului, prin corelare cu cine ştie ce alte legi, nevolnicii jurişti vor sugera celor ce i-au implantat acolo ca, în loc sã le mulţumeascã acelor militari, să îi bage în puşcărie pentru că … au încălcat drepturile universale ale inamicului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)