Priveghi la căpătâiul ţării

Imagine 1

de Marian Nazat
14/05/2010

6238 vizite

Imprimă

E-mail

Sătui de jugul stăpânilor de aiurea, grecii s-au îmbulzit pe Acropole să ceară socoteală zeilor. Acolo, în Olimpul şi el globalizat, anarhiştii s-au izbit de gloanţele palicarilor trimişi de smintitul Zeus, sponsorizat de dincolo de Elada. Vreo trei atenieni au pierit împuşcaţi, iar alte zeci au simţit pe propria piele ce înseamnă să stârneşti mânia lui Hefaistos.

Elenii, popor aprig şi mândru, încearcă să se pună iarăşi de-a curmezişul vremurilor de dictat financiar, deşi prin protestele lor violente îşi aruncă ţara în haos. Culmea, însă, urmaşii vicleanului Ulise s-au lăsat păcăliţi - ce răzbunare perfidă a istoriei! - de "Calul Troian" vârât în bătătură tocmai de FMI, şi naivitatea asta o să-i coste scump. Cum ne va costa şi pe noi, căci Zeus din Dealul Cotrocenilor a şi iscălit factura pe care trebuie s-o achităm ălora de-afară.

În consecinţă, veniturile se vor anemia drastic, şomajul va fi în inflaţie, spitalele se vor închide pe jumătate, numai sărăcia se va dubla şi tripla. Şeful statului a mers până-ntr-acolo încât, pentru a salva PDL de oprobriul public, şi-a asumat integral impopularitatea chirurgiei sociale practicate pe viu. Dar nu de voie, ci silit, căci comisarii înrobirii noastre, după ce au scotocit prin vistieria şi bilanţurile guvernamentale, au strâmbat din nas şi s-au aşternut pe scris raportul către Poartă.

Cică am cheltuit bani cu nemiluita şi ioc gesturi de austeritate, başca salarii şi pensii nesimţite. Apropo, de ce nu întreabă nimeni ce lefuri au toţi "eurorevizorii" ăştia veniţi să ne ţintuiască la colţul umilinţei şi să ne jupoaie? Din înaltul funcţiilor şi dindărătul simbriilor plătite cu sudoarea coloniilor, le este lesne să facă altora ajustări bugetare şi să le ţină lecţii de dirigenţie. Sângele fierbinte al grecoteilor i-a împins la zaveră, pe când aici, în vatra traco-tragică, e, deocamdată, linişte.

Cine să iasă la bătaie, cine să azvârle cu pietre în scutieri? Pensionarii, bugetarii şi şomerii? Da' de unde, "graşii" aceştia, răspunzători, chipurile, de colapsul economiei neaoşe, sunt categorii marginalizate şi mult prea fragile pentru o gherilă stradală. Oricum, zurbagiul Băsescu a spart iarăşi România în două, aţâţându-i pe "particulari" împotriva "bugetarilor", şi nu întâmplător. Primii l-ar fi contrat serios, fiindcă au suficiente pârghii de decizie şi controlează destui politicieni, precum şi piaţa de capital şi media, pe când ultimii sunt nevolnici.

N-au forţă de coagulare şi nici valori mai acătării de apărat, statul hapsân i-a deposedat de orgoliu şi demnitate, i-a transformat doar în capete de locuitori şi atât. Nişte cifre statistice îngrozite de ziua de mâine şi uitate în catastifele guvernanţilor. Românul îndură mârâind "măsurile reformatoare" - dacă e să-i băgăm în seamă pe slugoii preşedintelui -, mulţumit că nu ştiu ce dezbrăcată le zâmbeşte erotic din colţul vreunui ziar de scandal. Liderii formali ai opoziţiei au probleme delicate în sânul partidelor păstorite şi nu-s în stare să adune nemulţumirile mocnite.

Crin şi Victor sunt, înainte de orice, produsele televiziunilor, invitaţi agreabili în dezbaterile din studio, nicidecum ziditori politici. Au o perisabilitate, o inconsistenţă structurală ce-i îndepărtează de mase şi de aceea norodul nu se urneşte din ancestrala vegetare. Categoriile defavorizate de ultimele amputări salariale nu se regăsesc în discursul uşor elitist al celor doi. Aşadar, resemnaţi şi neputincioşi, vom strânge din nou cureaua şi vom asista la prăbuşirea dramatică a valorii noastre de întrebuinţare.

Iar la sfârşit, într-un an sau doi, slăbănogi şi odârliţi, ne vom alinia în faţa angajatorilor occidentali, sperând să fim cumpăraţi cu niscaiva parale. Şi exploatatorul ne va căuta la dinţi, ne va număra coastele tefere şi-n cele din urmă va fixa un preţ de mizerie. Mizeria noastră şi profitul lui, că nu altcumva s-a perpetuat capitalismul. Mizeria multora e profitul câtorva, restul e demagogie ordinară!

Deunăzi, în Teleormanul meu de baştină, un ţăran octogenar neatins de schingiuirea timpurilor barbare mi-a mărturisit îndurerat teama lui. "Nepoate, ăştia ne vinde ţara!", l-am auzit oftând a pagubă, umezindu-şi ochii acoperiţi de cataractă. "Măcar de-ar vinde-o, dar o dau de-a moaca, tataie!", am răbufnit privindu-l în toată deznădejdea colbuită în cutele frunţii arate de griji. Habar n-aveam atunci că bătrânul de lângă mine e "grasul" care-mi stă în spate şi-mi ia bucăturile de la gură.

Chiar, nu vă cuprinde niţel ruşinea, dle Preşedinte, nu vă înghesuie remuşcările pentru vorbele de ocară aruncate înspre bieţii pensionari lipsiţi de ocrotire? Geaba îndemnuri la solidaritate (v-aţi imaginat vreodată că solidaritatea este taxabilă, cum ne prosteşte puterea actuală?), geaba discursuri patetice, românii şi-au pierdut încrederea în actorii politici. Oricâte indemnizaţii şi sporuri şi-ar depune în cutia milei obşteşti, alde Băsescu nu ne vor convinge în veci că slujesc interesul naţional. Aşa că, păstraţi-vă banii la teşcherea şi nu ne mai amăgiţi cu sporovăiala voastră, noi ne încolonăm dezorientaţi şi dezbinaţi la căpătâiul ţării. S-o priveghem, muribunda!

Fără comentarii Imprimă E-ma

Subminarea economiei naţionale

C.T.Popescu

Pentru ceea ce guvernul Boc a făcut şi face în clipa de faţă, Nicolae Ceauşescu a fost împuşcat ca un câine. Mintea îngustă, dar paranoică a scorniceşteanului a dus la îndatorarea prostească a ţării faţă de finanţa internaţională; plata, în schimb, s-a făcut prin jupuirea până la os a populaţiei României.
De când l-a înfipt Traian Băsescu premier, Emil Boc n-a făcut altceva decât să îmbine năuceala frenetică a unui alt Emil, Bobu, cu o slugărnicie gen Manea Mănescu, cel care îi lingea, la propriu, mâna lui Ceauşescu. Plus o clanţă cum nu-mi amintesc să fi avut vreun demnitar comunist. Toată "strategia" guvernelor Boc s-a rezumat la plata salariilor şi pensiilor cu bani împrumutaţi de peste tot, de la FMI, de la UE, de la bănci. Nu trebuie să fii premier şi să fi făcut o facultate pentru asta, e o operaţiune la îndemâna unui handicapat mintal. Iar acum asistăm la o magistrală schimbare de paradigmă: de unde să mai luăm bani pe care să nu-i mai dăm înapoi, dar să-i facem praf cât mai repede? Păi, de la popor, bă, Emile. Da, să trăiţi, asta e soluţia, de la popor, sunteţi genial, ca întotdeauna, domnule preşedinte, mărim cota unică şi TVA-ul.

Imaginez acest dialog pentru că trebuie să fii handicapatul mintal pe care-l pomeneam mai sus ca să înghiţi acum datul vinei pe FMI că vrea mărirea taxelor şi impozitelor sau să crezi că mătrăşirea câtorva miniştri prea de tot idioţi sau hoţi ar rezolva ceva. Primul responsabil pentru subminarea guvernamentală a economiei naţionale este preşedintele Băsescu. El este cel care a folosit toate tertipurile imaginabile pentru a ţine gaşca lui Boc în Palatul Victoria. El a transformat guvernul României în corpul său personal de lachei, pe care-l cheamă la ordine la Cotroceni când are chef. Manikinul Boc nici tocurile pantofilor nu şi le-a înălţat fără aprobarea lui Băsescu. Dl. preşedinte a vrut conducerea executivă absolută a României şi o are

Măsurile cu adevărat eficiente în momentul de faţă sunt dureroase, cer sacrificii din partea populaţiei. Criza nu cunoaşte soluţii plăcute. Iar măsurile aspre cer, după părerea mea, două condiţii pentru a putea fi puse în practică şi nu întâmpinate cu încăierări de stradă, ca în Grecia.
Mai întâi, guvernanţii trebuie să aibă încrederea populaţiei. Să fie consideraţi competenţi, serioşi, responsabili, să dea oamenilor sentimentul că ştiu ce au de făcut. Creditul moral este mai puternic decât orice credit financiar în lupta cu criza.
Apoi, măsurile luate, oricât de dure, trebuie să se încadreze într-o gândire, trebuie să contureze o perspectivă, un plan etapizat care să ducă undeva într-un timp rezonabil, cu suferinţele asumate. Altfel, să zicem că se măresc TVA şi impozitul, dar ca să ce? Ca să mai aibă la dispoziţie guvernul Boc încă nişte miliarde de euro, să le prăduiască şi pe astea? Se întrevede vreo şansă, fie şi teoretică, de ameliorare a crizei prin acest procedeu? Se va relansa economia? Cum? Ca un cal care abia îşi mai trage sufletul, biciuit cu sălbăticie de un căruţaş rău şi prost?
Cât despre încrederea pe care o trezesc Traian Băsescu şi acoliţii lui… Mă întreb, nu ca ziarist, dar în modul cel mai omenesc cu putinţă, de ce a mai avut nevoie dl. Băsescu de al doilea mandat? Nu are niciun proiect, nicio gândire nouă, nu s-a schimbat cu o iotă faţă de mardeiaşul politic pe care îl ştim. A vrut doar să mai petreacă la Cotroceni încă 5 ani de combinageală şi încăierări politice sterpe?
N-am cerut niciodată demisia unui demnitar. Nu consider că e treaba ziaristului să facă asta. Amintesc doar faptul că dl. Băsescu, în campania prezidenţială de anul trecut, anunţase că dacă România intră în criză profundă, el nu mai candidează. A candidat, a câştigat, şi, la câteva luni după, România alunecă din ce în ce mai adânc în criză. Consecinţa logică a declaraţiei de anul trecut n-ar fi, deci, demisia?

O ţară în genunchi

de Victor Ciutacu

O ţară în care pensionarii stau cu orele în stradă şi iau bătaie de la jandarmii obligaţi prin ordin de zi pe unitate să-i căsăpească (fiindcă marele şi curajosul bărbat de stat călit în băile de mulţime aranjate de SPP se teme să dea ochii cu ei şi stă închis în palat), iar salariaţii şi şomerii se uită la ei la televizor, e descompusă moral şi statal. Se cheamă gubernie. A americanilor, a FMI, a camarilei lui Băsescu, a nesimţirii şi a lăsatului pe tânjeală. Habar nu am a cui mai e şi nici n-am chef să mă gândesc, tot gubernie rămâne.
O ţară în care demnitarii amputează dreptul la o viaţă decentă al copiilor (executându-i la indemnizaţiile mamelor, tăindu-le pamperşii din spitalele oricum insalubre, înfometându-le programatic profesorii) şi anunţă sfidător că-şi cedează, "din solidaritate", toate veniturile bugetare până la sfârşitul anului e nimic altceva decât împărăţia hoţiei. Gestul miniştrilor de a recunoaşte că nu trăiesc din salarii şi nu contează pe ele se cheamă oficializare cu acte-n regulă (parafă, ştampilă rotundă şi semnătură) a statului mafiot.
O ţară unde, pe fondul instaurării curbei de sacrificiu şi în paralel cu îndemnurile publice la chibzuinţă şi jertfă-n grup pe altarul de mucava al reformei statului, Guvernul aprobă investiţii publice în comuna premierului şi în curtea Preşedinţiei, iar şeful statului acuză-n grup vocile critice de trădare a interesului naţional, se întoarce-n timp cu minim 20 de ani.
O ţară care se-mprumută de pe pieţele financiare internaţionale ca să achite acareturile scutului antirachetă, cumpără avioane second hand şi elicoptere de luptă în cuantum echivalent deficitului fondului public de pensii, în aceeaşi perioadă în care anunţă închiderea a 200 de spitale, e cel puţin iresponsabilă, dacă nu de-a dreptul criminală.
O ţară în care serviciile secrete, poliţia şi procuratura au devenit intangibile, iar proaspăt realesul preşedinte face generali cu sutele, de calci pe ei ca pe dude, se numeşte unitate militară de înfometare, umilinţă, şantaj şi represiune a propriei populaţii, că popoare sunt argentinienii şi cu grecii.
O ţară care priveşte-n tăcere cum preşedintele în exerciţiu anunţă hăhăind (din mijlocul gărzilor de corp, în drum spre limuzina blindată de 150.000 de euro) că taie el dintr-un condei (fără vreo consultare publică prealabilă, dar cu acordul complice al liderilor sindicali corupţi/şantajabili şi a vârfurilor unui patronat fără angajaţi, dar cu stele pe umeri) un sfert din oxigenul financiar al propriului electorat şi că o face de grija suveranităţii statale a poporului se cheamă delimitare administrativ-teritorială a unui ţarc de oi.
O ţară unde măsurile de-o cruntă austeritate sunt sărbătorite în aceeaşi seară printr-o recepţie grandioasă, cu şampanie, caviar şi alte delicateţuri pentru oameni fini, e scuipată-n faţă, pălmuită, batjocorită, umilită, pusă-n genunchi şi lovită-n barbă.
O ţară care nu e-n stare să se ridice din genunchi e condamnată de istorie la tiranie.

Ce are suveranitatea ţării cu pensionarii?

Autor: LIDIA POPEANGĂ

În urma haosului creat de vizita (de fix două săptămâni) a experţilor FMI, rămân câteva semne de întrebare care încă nu şi-au găsit răspunsul:

1. “(...) Acest program (reducerea pensiilor şi a salariilor bugetare, n.n.) este unul care să ne menţină suveranitatea. Am observat că statele, care sunt în mare dificultate financiară, cedează mare parte din suveranitate.” Aceste cuvinte au fost rostite de Traian Băsescu duminică 10 mai. Afirmaţia este cât se poate de gravă şi şeful statului este obligat să vină cu lămuriri. Potrivit art. 80 din Constituţie, preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei, unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării, iar în art. 1, tot din Constituţie, se spune că România este stat naţional, suveran şi independent. Or, prin declaraţia sa, preşedintele atrage atenţia că unul dintre atributele constituţionale ale României este încălcat. Cu alte cuvinte, programul de măsuri este bine-venit deoarece ne menţine suveranitatea, în caz contrar, dacă nu s-ar fi tăiat din banii pensionarilor şi bugetarilor, suveranitatea ţării ar fi fost încălcată. Prima întrebare: Cine i-a pus la dispoziţie preşedintelui informaţiile respective? A fost implicat CSAT în această analiză de criză? Ce ştie Traian Băsescu, în dubla sa calitate de şef al CSAT şi comandant al forţelor armate, şi nu ştim noi? Există date secrete strânse şi gestionate la nivelul administraţiei prezidenţiale referitoare la încălcarea acestui principiu? În cazul răpirii jurnaliştilor români în Irak, şi nu era de o asemenea amploare, s-a constituit o celulă de criză. În cazul în care acum există o asemenea celulă, s-a întocmit un plan de contracarare a ameninţărilor la adresa suveranităţii naţionale? Sunt în alertă serviciile de informaţii interne şi externe, ministerele de apărare şi de interne, poliţia, procurorii? Ce înseamnă că suntem în pericol? Traian Băsescu ar trebui să ne explice, pe înţelesul tuturor, fără să ne recomande imagini tv şocante, din tărâmul zeilor.

2. De ce nu a existat o strategie de comunicare pe timp de criză? De exemplu, preşedintele Traian Băsescu ne asigura duminică, 9 mai, că ajutorul persoanelor cu handicap şi indemnizaţia pentru copii nu vor fi reduse. Ieri, consiliera lui Boc spunea că se discută, totuşi, despre diminuarea alocaţiei, iar ministrul muncii că ar exista mai multe variante.

3. În ce-l priveşte pe Mihai Şeitan, a ştiut sau nu de reducerile de 25% şi 15%, fiindcă explicaţia potrivit căreia şi-a demis consiliera pe motiv că a exprimat “păreri personale” este greu de înghiţit. Credem că Loredana Manolache a fost sinceră atunci când a anunţat că ministrul muncii a fost pe dinafară când s-au luat hotărârile cu experţii FMI. În 13 aprilie, Şeitan (urmează să fie schimbat cu Marian Sârbu?), la Râmnicu Vâlcea, părea din alt film: “Salariile de bază ale lucrătorilor din administraţia locală şi cele ale cadrelor didactice vor creşte (!?)...”

4. S-a spus că dacă măsurile de austeritate nu dau roade, Guvernul ar putea majora TVA şi cota unică. Ce înseamnă nu dau roade? Adică nu vor fi eficiente? Şi cât timp se vor aplica ele? Şase luni, un an? Fiindcă la greci s-a spus clar că măsurile de scădere a pensiilor şi salariilor şi de creşterea cotei unice sunt luate pentru o perioadă de trei ani.

5. De cine este mai apropiat Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI, de tabăra puterii sau de-a opoziţiei?

6. Cine a avut ideea (şi mai ales, de ce?) ca primul-ministru Emil Boc să stea ascuns în toată perioada negocierilor şi să iasă în public abia duminică, 9 mai, la spartul târgului? Şi cine a inventat sintagma care face aluzie la statura sa: “Am ales răul cel mai mic”?

7. Are cineva curajul să organizeze acum un referendum? De ce nu au fost anunţate aceste măsuri – proaste – anticriză la sfârşitul lunii octombrie, când şeful experţilor FMI, aflat la noi în ţară, declara: “Problemele economice ale României nu pot fi rezolvate de un singur partid, ci de o coaliţie politică”.

8. Cine ar fi câştigat atunci alegerile?

Pensiile speciale vor fi drastic diminuate de la 1 iunie, printr-o valoare mai mica a punctului de pensie, dar si prin aplicarea unei cote de 90%, ca "taxa de solidaritate", la diferenta de bani ramasa dupa deducerea contributiei si impozitului.

"Incepand cu data de 1 iunie 2010, cuantumul pensiilor prevazute de legi cu caracter special, cuvenite sau aflate in plata, se modifica dupa cum urmeaza: la determinarea partii din pensie, stabilita potrivit Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii, se utilizeaza valoarea punctului de pensie de 622,9 lei (fata de 732,8 lei in prezent - n.r.), iar dupa deducerea, din partea de pensie suportata de la bugetul de stat, a contributiei de asigurari sociale de sanatate si a impozitului pe venit se aplica cota de 90%, reprezentand taxa de solidaritate, care se face venit la bugetul de stat",

se arata in proiectul OUG.

In situatia pensiilor speciale care se suporta integral de la bugetul de stat, la cuantumul acestora, dupa deducerea contributiei de asigurari sociale de sanatate si a impozitului pe venit, se va aplica aceeasi taxa de solidaritate.

Acest sistem va fi aplicat in cazul pensiilor speciale acordate magistratilor, personalului auxiliar din instantele judecatoresti, personalului diplomatic si consular, deputatilor si senatorilor, functionarilor publici parlamentari, personalului aeronautic civil si membrilor Curtii de Conturi.

1. Ascultaţi cuvântul cetăţeanului puternic!

C O N C O R D I A

DOMNULE PREŞEDINTE TRAIAN BĂSESCU,

STIMAŢI PARLAMENTARI ŞI GUVERNANŢI,

Ne considerăm cetăţeni liberi al României, crescuţi şi educaţi în numele dreptăţii şi-al credinţei în Domnul IISUS HRISTOS şi facem un apel din inimă către domniile voastre, către toţi cetăţenii patriei, indiferent din ce partide politice fac parte, a sosit timpul să realizăm CONCORDIA, să ne unim forţele pentru a salva această navă (ROMÂNIA) care pluteşte în derivă, să găsim puterea în noi (aşa cum la REVOLUŢIE ne strângeam în braţe şi plângeam de bucurie că, în sfârşit, prin sacrificiul suprem al eroiilor noştri legendari – tânăra generaţie ce nu s-a temut de moarte – cucerisem LIBERTATEA şi dreptul la DEMOCRAŢIE…după o jumătate de secol de înrobire comunistă) de-a face un efort de omenie şi dăruire patriotică, să nu ne lăsăm înrobiţi de nişte împrumuturi exorbitante cu dobânzi înrobitoare, să ne salvăm prin ROMÂNII NOŞTRI din ţară şi din străinătate.

ATENŢIE!

Suntem în plin război, va trebui să trăim sau să murim; un cataclism distrugător ne poate omorî în clipele următoare, să ne lăsăm cuprinşi de disperare, să nu ştim unde putem găsi ajutorul?

Aduceţi-vă aminte ce greutăţi a înfruntat GERMANIA după al doilea Război mondial, care a ştiut să-şi mobilizeze fiii credincioşi patriei, ca să poată supravieţui, ca apoi să devină locomotiva Europei.

SALVAREA NOASTRĂ

Oameni buni, pe care noi v-am votat, în care am avut încredere că ne veţi asigura un trai decent, cum puteţi să acceptaţi ideii şi propunerii de-a reduce pensiile şi plata salariilor cu procente (diferenţiat..) de la 15-25%, când şi aşa viaţa ne este destul de grea?

După REVOLUŢIE am avut oameni capabili să se ridice şi să devină afacerişti, industriaşi, întreprinzători în domeniul agriculturii, transportului, telecomunicaţiilor, construcţiilor, bancheri renumiţi, clasa avută pe care toate guvernele au pus-o la zid şi aţi creeat organisme peste organisme de îngrădire, cercetare, urmărire…(numai să-i denigraţi mai mult sau mai puţin pe vinovaţii

şi adversarii politici), dar cred că veţi lua exemplul Americii, Italiei, Germaniei şi a multor state care şi-au salvat ţara prin ajutorul pe care l-au cerut şi l-au primit de la concetăţenii lor.

SOLUŢIA CEA MAI LA ÎNDEMÂNĂ ESTE:

Cele câteva miliarde pe care le voiţi să le stoarceţi de la cei amârâţi: pensionari şi salariaţi le puteţi lua cu ÎMPRUMUT LEGAL şi o dobândă omenească de la bancherii români, cărora trebuie să le asiguraţi garanţia returnării banilor şi facilităţi fiscale de revigorare a investiţiilor în sectoarele economice cu preponderenţă (industrie, agricultură, transport, construcţii).

Sunt sigur că veţi găsi înţelegere şi sprijin, dar făceţi acest pas de-a salva ROMÂNIA, fiindcă aceştia (bogaţi) sunt fiii noştri care vor pune umărul să scoatem ţara din criză.

SOLUŢIE DE REZERVĂ

Nu minimalizaţi foştii parteneri din piaţa răsăriteană şi de ce nu şi alte ţări care sunt dispuse la o cooperare loială, nu de sărăcire şi de subjugare economică şi politică.

NOTĂ:

Acest comunicat va fi transmis în ţară şi străinătate prin intermediul MCP Press Agency, a fost redactat în ziua de 9 mai, Ziua Europei şi face parte din campania de informare “MERITUL CETĂŢEANULUI PUTERNIC”.

1. Ec. Mihai Georgevici,

Preşedinte Fondator al Fundaţiei MCP {MASS COMMUNICATION POWER}

Scriitorul-compozitor Marin Voican-Ghioroiu

Pensiile-de ce tace preşedintele?

Mizeria vieţii sociale şi politice e generată în totalitate de către conducerea politică a ţării în frunte cu mult iubitul şi stimatul mincinos numit Traian Băsescu.

De ce tace preşedintele?

Pentru că el, împreuna cu mafia ridicată în conducerea ţării, sunt vedete şi nu reprezentanţi desemnaţi să administreze.

Nu-i interesează pierderile altora, nici financiare şi nici de sănătate.
Veţi vedea, Traian Băsescu va apare la TV cu faţa umilă prezentă ori de câte ori vrea să mintă poporul, spunând “şi mama mea îşi face probleme. Etc…”. Probabil va vărsa şi nişte lacrimi. Apoi va apare într-un moment oportun, cu spirit mesianic, dând o soluţie. Toate astea pentru că vedetele au nevoie de imagine. Pentru el, ca şi pentru grupul de actori de proastă calitate din mafia pdl-ista, aflaţi prin guvern sau parlament, interesul suprem e format din binomul bani+imagine.

Bani pentru clientela lor există! Vrei un post bun, scoţi banul şi-l obţii. Orice post se poate obţine contra unei contribuţii.

În timp ce actorii lor afişează un tupeu de borfaş ordinar, afişându-şi ifosele de vedete şi sărăcia educaţiei, marii actori ai României, cei adevăraţi, nu-nţeleg ce se-ntâmplă şi se revoltă pentru umilinţa căreia-i sunt supuşi.

Suntem un popor umilit de o gaşcă infectă sprijinită masiv de structurile informative.
O a doua categorie afectată este cea a pensiilor militare. Pentru cei ce nu ştiu, când intri în armată nu-ţi mai aparţii. Eşti un pion la dispoziţia statului. Statul te asigură cu tot ceea ce ai nevoie iar tu eşti la dispoziţia lui. N-ai voie să faci grevă, să nu respecţi ordinele, să te adresezi altei structuri în afara celei ierarhice.

Aşa a fost armata dintotdeauna. Este forţa fizică ce apără statul.

Pentru Marele Stat Major al Armatei, un ofiţer este o etichetă. Atunci când se fac planuri de luptă şi când se dau ordinele, se operează cu aceste etichete. Adică, se trimite detaşamentul X667 sau ofiţerul AB443. Nu mai interesează pe nimeni că acest ofiţer are o soţie şi doi copii, că are rate la casă şi la bancă, că are cheltuieli cu şcoala, întreţinerea şi locuinţa. Faptul că el execută ordinul face parte din contractul lui cu statul.

El este o etichetă pusă pe un câmp de luptă. Dacă însă nici el n-ar respecta contractul cu statul, în loc să ajungă pe front ar putea ajunge cu arma-n mână la Cotroceni sau la Palatul Victoria.

În sociologie se poate determina procentul care nu se supune regulilor unei organizaţii. Armata este o organizaţie cu o structură bine definită. Dacă 0,1%, adică unu la mie dintre membri, nu se vor supune regulilor şi-şi vor face propriile reguli, înseamnă că astăzi, cel puţin 80 militari, au gânduri privind propria dreptate.

Realizaţi tragismul vieţii de azi?

Ofiţerii pensionari ameninţă cu depunerea gradelor.

N-o vor face deşi îmi doresc să văd o acţiune de asemenea demnitate.
Actorii şi militarii au fost puşi în primplanul acestei situaţii deşi adevăraţii beneficiari sunt alţii.
Nu se vorbeşte însă nimic despre cei ce-au propus şi legiferat legea pensiilor speciale. Ei nu numai că nu sunt anchetaţi dar produc în continuare furtul bugetului de stat.

Oameni buni, trebuie să ne unim. Numai aşa vom curăţa ţara de mizeria acestui regim.

Nu aşa ceva şi-a dorit populaţia în decembrie 89.