MAREA RĂFUIALĂ ELECTORALĂ

  AUTOR

Preşedintele SCMD, Filiala 1 Braşov

Preşedintele „Alianţei Pentru Respectarea Democraţiei – Octavian Paler”

Gl.mr.(r). Prof.univ.dr. Petrişor Mandu

 

Dragi camarazi

Prefigurând un final aşteptat al actualei campanii electorale, am publicat, pe acest Blog, la începutul lunii mai 2012,  materialul de analiză „Scenarii politice şi perspective imediate” în care am încercat să formulez unele prognoze optimiste referitoare la viaţa românilor. Numai că, într-un joc democratic autentic cum este cel de pe scena electorală actuală, contează, mai mult decât orice, instrumentele cu care se acţionează pentru îndeplinirea „viselor electorale” deci, câştigarea puterii politice. Niccolo Machiavelli referindu-se la sursele puterii politice, identifica în anul 1513, trei surse: banii, armele şi cuvintele. Unele percepte enunţate în lucrarea „Principele” cum ar fi „despre aceia care au dobândit principatul prin fapte nelegiuite; cum trebuie să fugi de linguşitori; cum trebuie să-şi ţină cuvântul un principe” sunt valabile şi în contextul actual.

Preluarea puterii politice într-o democraţie autentică ar trebui să constituie un rezultat firesc al unei confruntări electorale. De cele mai multe ori însă, miza electorală (câştigarea puterii) antrenează un întreg angrenaj de instituţii şi instrumente cu scopul de a anihila opoziţia şi a câştiga electoratul. Majoritatea sondajelor de opinie, referindu-se la încrederea populaţiei în instituţiile puterii, remarcă o valoare scăzută a acestui indicator. Se cunoaşte faptul că ataşamentul populaţiei faţă de instituţiile puterii rezultă din ordinea socială, stabilitatea socială şi, mai ales, din satisfacţia de a trăi. Atunci când populaţia are încredere în instituţiile puterii, aceasta se simte în siguranţă în propria-i ţară, iar siguranţa înseamnă hrană, căldură, educaţie, sănătate, libertăţi cetăţeneşti, adică viaţa individuală şi cea colectivă protejate. Gradul de încredere scade atunci când populaţia se simte ameninţată, când îi sunt furate drepturile, când este folosită forţa şi viclenia ca instrumente de preluare a puterii.

Rămânând fidel secretarului florentin de la 1500, Niccolo Machiavelli, revin şi citez: „oamenii îşi schimbă bucuros stăpânirea în credinţa că vor avea alta mai bună, ceea ce îi face să ridice armele împotriva celui care domneşte asupra lor; dar se înşeală, pentru că experienţa le arată apoi că starea lor a devenit mai rea”.

Lideri politici acompaniaţi de echipe electorale stufoase caută să ocupe cât mai mult spaţiu mediatic şi să dirijeze pe canale obediente energiile electorale ale populaţiei. În discursuri alcătuite din cuvinte fermecate, orientate către cel mai sigur câştig electoral, actorii scenei politice, caută să evidenţieze realizările epocii.  La nivel local , ofertanţii de prestaţie publică se înghesuie la poarta îngustă a selecţiei populare în număr impresionant, prefăcându-se că nu înţeleg logica responsabilităţii şi accesului la funcţiile publice. La adăpostul unor sondaje de opinie cu rezultate evazive comentatori, susţinători, aplaudaci, lipitori de  afişe   îşi plasează de multă vreme „stăpânii” pe locul întâi în sondajele masluite. Să fie poporul român atât de uşor de manipulat? Este o ironie a istoriei faptul că, pe durata celor 22 de  ani care s-au scurs de la căderea dictaturii comuniste, am reuşit să construim, global şi selectiv, pe teritoriul patriei noastre,  un capitalism sălbatic generator de opulenţă şi sărăcie. Niciodată până acum (nici în regimul comunist) pe plaiurile mioritice nu au existat atât de mulţi oameni care să dispună de venituri mult mai mici decât necesarul pentru traiul zilnic.

În Bestseller-ul internaţional „Power Shift”, autorul Alvin Toffler, referindu-se la cunoaşterea, bogăţia şi violenţa în pragul secolului al XXI-lea la pag. 282-283 remarca: „Dar politica se referă la putere, nu la adevăr. Deciziile nu sunt bazate pe descoperiri obiective sau pe înţelegerea profundă ci pe conflictul de forţe, fiecare urmărindu-şi propriul interes conştientizat ... Cunoştinţele politice ajung la factorul de decizie numai după ce au trecut printr-un labirint de oglinzi deformante”.

De cele mai multe ori şi informaţiile care ajung la electorat trec prin sistemul oglinzilor deformante şi se constituie în adevărate capcane electorale. Căzând în aceste capcane, electoratul vinde uşor capital electoral, iar partidul cumpără ieftin.

Protecţia socială, incluziunea socială şi lupta anti-sărăcie, deşi au figurat în toate programele de guvernare, au fost mascate printr-o serie de măsuri arbitrare (cornul şi laptele, computere pentru studenţi, aspirină pentru toţi, prima casă, etc), care au accentuat funcţia socială a statului, diminuând celelalte funcţii (educaţie şi sănătate). Cadrele didactice, cadrele medicale, cadrele militare în rezervă de toate categoriile, au fost marginalizate şi minţite.  Investiţiile străine, atât de necesare relansării economice, sunt mult, ca valoare, sub nivelul celor existente la vecinii noştri, iar cele autohtone urmăresc, în principal, traseul prefigurat de susţinătorii politici. Unele transformări edilitare sunt rezultatul alocării fondurilor comunitare europene care, gestionate cu mai multă responsabilitate, ar fi produs mai multe efecte benefice pentru protecţia mediului natural, rezolvarea capitolului „copiii străzii”, reconversia profesională şi dezvoltarea solidarităţii sociale. Drepturile şi libertăţile cetăţenilor se pierd, tot mai mult, între prevederile legale şi practica instituţională sufocată de o birocraţie excesivă. Încercările de sancţionare a birocraţiei se lovesc de maşinile de vot care funcţionează chiar în condiţiile restricţionării locurilor eligibile pe listele electorale.

„Fardată” de promisiuni electorale pline de realizări furajate cu minciună şi impostură, imaginea PDL se va prăbuşi în această campanie electorală sub abuzivul şi ineficientul pachet de legi anacronice în interiorul cărora, s-au introdus elemente care au produs discriminări între cetăţeni şi i-au privat pe unii de exercitarea drepturilor fundamentale. Unii oameni, slujbaşii dintre slujbaşi, şi-au menţinut privilegiile în timp ce, marea majoritate a celor disponibilizaţi din armată au rămas fără slujbe. Promisiunile de  „îndulcire” a vieţii săracilor pe seama interzicerii cumulului pensie – salariu de la stat aplicate în ultima lună a anului electoral 2009, în mod discriminatoriu, a constituit pentru PDL o „tambulină către infern”. Realizările epocale prezentate de PDL în stufoasele proiecte de programe se referă la oameni şi fapte de sorginte portocalie, oameni care s-au îmbogăţit depăşind graniţele bunului simţ şi fapte care au plasat România, în coada plutonului de state care au părăsit comunismul. Am rămas de la acest guvern portocaliu cu  realizări ipotetice sub formă de propuneri, proiecte, idei, promisiuni care aşteaptă să fie implementate de acum înainte. Vom continua să trăim într-o lume în care orice tranzacţie politică este posibilă. S-au revarsat asupra românilor, în această campanie electorală, zilnic, un potop de date cu iz electoral, direcţionate din mai multe centre de decizie politică, astfel încât cetăţeanul să devină inert, nedumerit. O harababură de voci şi comandouri urlătoare au scos în evidenţă o seamă de personalităţi semiobscure care au termenul de uzură depăşit de mult, însă continuă să lanseze pe piaţă oferte generoase materializate în proiecte şi programe. O lume politică prosperă continuă să facă negoţ cu viitorul românilor, lansând în sfera de credibilitate politică teorii utopice care încearcă să acrediteze ideea unei posibile şi consistente bunăstări. În această vânătoare de profit electoral, cetăţeanul, „hăituit” de nevoile traiului zilnic, nu-şi poate da seama că el este vânatul. Atras de pomana electorală, el uită cum a trăit, unde s-au scurs bogăţiile acestei ţări, unde sunt tinerii talentaţi, de ce familiile sunt incomplete, de ce dreptatea are capul spart, de ce corupţii şi corupătorii merg pe acelaşi drum ? Conştient de putregaiul miezului ideologic şi imaginea spartă a unei guvernări penibile, PDL şi-a schimbat culoarea de partid, împrumutând ceva din „putregaiul verde al unei puste avide de „expansiune şi vise isterice”.

Dragi camarazi,

Am atras atenţia , în repetate rânduri, asupra nevoii de întărire a vieţii şi unităţii sindicale, singurele în măsură de a da măreţie idealurilor pentru care ne-am constituit. Am recomandat, de fiecare dată, şi celor cărora le-au crescut pensiile, să-şi menţină statutul şi atitudinea sindicală în gardă. Cu siguranţă, vom trăi câţiva ani sub o altă guvernare, în niciun caz, a PDL. Acest partid nu mai are nicio şansă. Vă mai aduceţi aminte când parlamentarul „cu broscoiul în gât” asemăna pe Emil Boc cu Ştefan Cel Mare? Probabil, îl asemăna numai la statură pentru că de „virtute, nobleţe şi bună intenţie” nu-l poate acuza nimeni. Până în toamnă, vom trăi sub guvernarea USL. Apoi după alegerile parlamentare, multe se vor schimba. Nu doresc să vă stric vacanţa însă, nu fiţi atât de încrezători în politică şi politicieni. Alianţele conjuncturale sunt cele care definesc contextul politic şi, sub viclenia lor, se prăbuşesc orice perspective pe termen mediu şi lung. Am recepţionat mesajele proaspătului Ministru al Apărării Naţionale, un om cu educaţie, responsabilitate  şi sentimente alese faţă de societate. Din acest mesaj am reţinut că problema revenirii la pensiile din Decembrie 2010 va face obiectul exerciţiului bugetar 2013.  Este posibi ca pe data de 11.06 sau 12.06. 2012, în prima şedinţă de plen, Camera Deputaţilor să aprobe Proiectul de modificare al OUG nr.1/ 2011 prin care să fie eliminate discrepanţele cauzate în procesul de rectificare a pensiilor foştilor militari şi că pensiile micşorate vor fi aduse la cuantumul din Decembrie 2010. Dl Ministru a specificat că “O a doua etapă a acestui demers urmăreşte ca, în condiţiile bugetare ale anului următor, să elimine toate discrepanţele cauzate în procesul de rectificare, aducând cuantumul pensiilor celor cărora le-au fost diminuate la nivelul celor din 2010″. Am să fac un mic comentariu. Se cunoaşte faptul că, la începutul anului 2012, o parte a camarazilor noştri au primit pensiile diminuate, sancţionate de guvernul boc. Acest guvern de tristă amintire nu a „ieşit la rampă” precum a făcut-o acum secretarul de stat Ghorghe Gherghina,  să anunţe că pensionarii militari vor fi jefuiţi la buzunare,  fără să se ţină seama de exerciţiul bugetar al familiei fiecăruia pe anul în curs. Deci statul a luat de la pensionari fără să-l întrebe pe fiecare dacă are de unde să se lase furat. Acum „băftosul şi mult rânzosul secretar de stat”, Gheorghe Gherghina, "iese la rampă" şi ne transmite mesajul că în exerciţiul bugetar al anului 2012, nu este posibilă o revenire concretă la pensiile din decembrie 2010, iar cei vătămaţi să privească la orizont, exerciţiul bugetar al anului 2013.  Deci statul a luat forţat de la noi şi acum spune că nu poate da ce a furat. Să înţeleg eu că furăciunea se rostogoleşte precum dobânzile la datoria externă!

 Domnul Ministru al Apărării Naţionale a declarat că  actul este unul reparatoriu pentru cei cărora le-au fost pe nedrept diminuate veniturile, dar totodată i-a asigurat pe cei care, în urma recalculării, au beneficiat de pensii majorate, că, în baza principiului neretroactivităţii, vor rămâne cu acest drept, un bun  câştigat.

 Şi aici am să fac un mic comentariu. Raţiunea politică , juridică şi economico-socială ne garantează cu certitudine că existenţa noastră şi statutul public confirmate prin Legile Organice nu pot fi modificate până în decembrie 2012 din trei motive: este nevoie de o nouă majoritate confirmată prin alegeri generale care să beneficieze de autoritatea poporului pentru schimbare; nicio forţă politică, cu şanse de câştig electoral, nu este dispusă să tulbure apele unei imagini publice pozitive şi să modifice legile organice la capitolul armată, poliţie, SRI, etc.; este nevoie de un timp de rezervă, de cel puţin şase luni pentru a reconfigura concepţia strategiei politice pe termen mediu şi lung. Aceste motive ne vor crea stări de disconfort , uneori neîncredere şi chiar coşmaruri.

 Am să vin din nou, cu un mic comentariu. La ora actuală sunt camarazi mulţumiţi de cuantumul pensiei şi statut iar alţii nu. Şi pentru unii şi pentru alţii , modificările la Legile organice vor crea unele surprize. Noua legislaţie, cu siguranţă, nu va afecta cuantumul celor cu pensii mărite de „premăritul Oprea”, dar este posibil ca statutul lor să fie afectat. Dumnealor pot fi supuşi unor alternative , aşa cum în decembrie 2009, cei care lucram la stat am avut de ales, între pensie şi salariul la stat. Din ianuarie 2013 şi domniile lor pot fi supuşi aceloraşi alternative, să aleagă între pensia din sistemul public şi pensia militară. Probabil, 50% dintre cei cu pensiile mărite vor opta pentru revenirea la vechiul statut şi la pensiile militare din decembrie 2010. Acest procent de 50%, reprezintă, de fapt, 30% din numărul total de pensionari militari, egali ca număr, cu militarii ale căror pensii au fost diminuate sau au rămas la fel (adică tot 30%). În acest fel, statul poate câştiga o sumă de bani cu care poate umple golurile „create de furăciune”. Iar o faptă de furăciune şi discriminare nu poate rămâne fără soluţie, într-un stat de drept. Pot extinde acest comentariu şi să citez, din recentul memoriu adresat domnului Ministru Dobriţoiu, de către un comandant militar activ şi subordonaţii săi, următoarele:

„nu contestăm legile, însă militarii activi români în totalitatea lor, va solicităm să fim trataţi complet unitar, deci nu doar în părţile care convin emitenţilor actualelor legi unitare de pensionare şi salarizare, întrucât în contextul creat, militarii români avem un regim de sclavi, în niciun caz de salariaţi şi de pensionaţi unitari.
Fiind integraţi în lege unitară de salarizare, dorim să ni aplice şi nouă Codul Muncii la fel ca tuturor celorlalţi unitari. Nu mai dorim sa lucrăm nenormat, ci de luni până vineri, 8 ore pe zi, iar dacă societatea are nevoie de noi mai mult timp (inundaţii, înzăpeziri, misiuni de luptă, alte intervenţii), să ne platească şi pentru tot ceea ce depăşeste 8 ore, întrucât aşa este regimul salariaţilor unitari, cu excepţia militarilor, care primim aceleaşi remuneraţii indiferent cât lucrăm şi suntem fortaţi să lucrăm frecvent nenormat.

Fiind integraţi în legi unitare de salarizare şi pensionare, dorim să ni elimine complet interdicţiile şi limitările de drepturi constituţionale din Statutul Cadrelor Militare. In consecintă, nu cerem privilegii, ci dorim doar aceleasi drepturi cu ceilalti salariaţi şi pensionaţi unitari, respectiv:

§       să avem dreptul de a deţine firme;

§       să avem dreptul de a ne organizăm în sindicate;

§        să avem dreptul să ne înscriem în partide politice si să candidăm la funcţii publice;

§        să avem toate celelalte drepturi pe care le au toţi salariaţi şi pensionaţii unitari cu excepţia noastră;

In concluzie:  dacă trebuie sa rămânem integraţi în legi unitare de salarizare şi pensionare, dorim plata la tarif orar şi eliminarea oricarei interdicţii din statut, adică să fim trataţi ca ceilalţi unitari;
dacă trebuie să avem un regim discriminatoriu - deci special faţă de ceilalţi angajaţi cu care doar formal suntem asimilaţi, solicitam legi speciale de salarizare şi pensionare care să compenseze discriminările la care suntem supusi acum. Orice alta variantă în afara de cele 2 expuse, nu determină decât batjocorirea şi disciminarea militarilor români în raport cu ceilalti salariaţi şi pensionari unitari”
Pentru a nu vă surprinde „vremurile” , dragi camarazi, reveniţi în SCMD în timpul cel mai scurt, acesta este singurul care a sărit în apărarea dreptăţii şi incriminarea „hoţilor de buzunare”. Vă spuneam şi cu alte ocazii că, altfel, va trebui să vă apăraţi individual. Pentru acest sfat camaraderesc am fost observat de un distins analist dintr-o localitate, aparţinând zonei de operaţii sud, apropiată de cel mai sărac pol din Uniunea Europeană. Numai acţionând în interiorul SCMD vom putea susţine pe inimosul nostru camarad, Domnul General Dobriţoiu, în eforturile de a da viaţă dezideratului din următorul mesaj: „consider nu doar o datorie ci şi o obligaţie să acţionez în perioada imediat următoare, cu întreaga mea energie şi cu toate mijloacele pe care le am la dispoziţie ca ministru şi om politic, pentru a repara toate nedreptăţile greu de înţeles şi imposibil de acceptat pe care le-aţi îndurat în domeniul recalculării pensiilor militare. Vom acţiona, în paralel, pe linia redefinirii legislaţiei pensiilor militare, în spiritul tradiţional al pensiilor ocupaţionale, existent până acum în Armata României. În acest sens, vom institui un dialog serios, profesionist cu toate asociaţiile cadrelor în rezervă, fără discriminări, în cadrul unei comisii tripartite, alături de reprezentanţii Ministerului Apărării Naţionale şi ai Parlamentului. Sunt încredinţat că expertiza dumneavoastră, a rezerviştilor, ne va ajuta să găsim cea mai bună soluţie pentru reintroducerea acestui sistem de care se bucură militarii din multe armate aliate, şi pe care l-aţi pierdut în mod nedrept, şi fac asta în numele obiectivului comun de recâştigare a demnităţii militarilor, de recâştigare a rolului, importanţei şi respectului de care s-au bucurat în societate, de-a lungul istoriei, ostaşii noştri. Nu în ultimul rând, doresc să vă asigur că voi acţiona pentru ca nimeni să nu mai îndrăznească să încerce, prin subterfugii politice, să lovească în demnitatea şi onoarea corpului de cadre, prin avansări abuzive sau prin acţiuni de politizare a armatei”.

Dragi camarazi,

Salut iniţiativa membrilor SCMD, sector 6 Bucureşti de a ne mobiliza, cu toţii, sub idealurile pentru care ne-am constituit noi, SCMD. Mesajul dumnealor l-am receptat cu respect şi încredere şi apreciez că, nu este totul în zadar, citez:  „Solidari şi consecvenţi respectării principiilor fundamentale ale organizării şi funcționării SCMD, stipulate în statutul organizaţiei, ale respectului față de lege, unităţii de acțiune, loialităţii și disciplinei sindicale, democrației, solidarităţii oștăşeşti, onoarei și demnităţii militare, dar şi libertăţii de exprimare şi respectului opiniilor, membrii Filialei Sector 6 Bucureşti a SCMD cheamă membrii de sindicat din toată ţara la unitate şi continuitate în ceea ce priveşte lupta noastră pentru apărarea drepturilor, libertăților, intereselor legale și legitime ale tuturor categoriilor de militari..... Nimeni nu deţine monopolul pe adevăr şi de aceea avem obligaţia de a armoniza diferendele de opinie la masa de dialog si nu făcând un spectacol ieftin şi de prost gust pentru presa partizană guvernului...... Se impune să demonstrăm SOLIDARITATE ŞI UNITATE deplină în acţiunile noastre prin participarea la toate acţiunile SCMD si la cele la care ne angajăm cu partenerii de acţiune, să fim verticali, demni, fermi şi să nu cedăm ispitelor.

        Se impune să nu uităm cine am fost si ce am facut pentru această ţară”.

Vă asigur de preţuirea mea pe toţi aceia care  îmbrăţişaţi esenţa acestui mesaj de solidaritate. Celelalte precizări din mesaj pot fi rezolvate de noi, împreună cu cei din Comitetul Director şi CNR.