RESEMNAREA - ULTIMA ETAPĂ A CAPITULĂRII

 

AUTOR

Preşedintele SCMD, Filiala 1 Braşov

Preşedintele „Alianţei Pentru respectarea Democraţiei – Octavian Paler”

Gl.mr.(r). Prof.univ.dr. Petrişor Mandu

 

 

1. FAPTE MARI  ŞI  DURERI MARI

2. SERVITORI RĂI ŞI  STĂPÂNI RĂI

3. BINELE POLITIC ŞI BINELE PUBLIC

1. In loc de introducere: FAPTE MARI  ŞI  DURERI MARI

Poate, ziua de 22 iunie 2012, rămânea  o zi fără semnificaţii majore în viaţa mea, aşa cum  au rămas mai toate zilele trăite sub guvernarea Băsescu – Boc. Imi aduc aminte că, pe la sfârşitul veacului anterior, prin anul 1999, au fost inaugurate în judeţul Braşov două monumente închinate “Bateriei Albastre” unul la   Podu-Olt şi celălalt pe platoul din faţa actualei ruine a Uzinei Mecanice Tohan Zărneşti. Aceste monumente, demult uitate, amintesc de legendara “Baterie Albastră”care, în zilele de după 23 august 1944, a creat pentru armata română o situaţie extrem de favorabilă în confruntarea  cu forţele germane din Covasna Harghita şi cele de dincolo de Carpaţi.

Uzina de armament Rugifer din Zărneşti, actuala ruină a Uzinei Mecanice Tohan, fabrica la acea vreme proiectile de artilerie de calibrul 75 de milimetri. O parte dintre muncitori făceau trageri într-un poligon special al uzinei, pentru a testa proiectilele. Trei dintre cele patru tunuri româneşti Astra, folosite la tragerile de probă, au fost atunci scoase în teren, pentru luptă. Conducerea uzinei a cerut voluntari din rîndul muncitorilor, pentru operarea pe front a celor trei tunuri. S-au ales în scurt timp 56 dintre muncitorii dispuşi să lupte. Au fost echipaţi cu salopete albastre, culoare care a dat şi numele bateriei. Comandantul „Bateriei Albastre” a fost desemnat inginerul locotenent Marin Năstase, ofiţer de artilerie din comisia militară a uzinei şi tatăl fostului Prim -Ministru ADRIAN NĂSTASE. Pe 31 august 1944, Bateria Albastră şi-a dublat puterea de foc, cu trei tunuri noi trimise de la uzina braşoveană Astra. În numai cîteva zile de luptă, cele şase tunuri au aruncat spre forţele germane 2.600 de proiectile de artilerie. Înaintarea bateriei s-a oprit la Tohan, o dată ce forţele armatei române erau suficiente în zonă.
La ceremonialul închinat “Bateriei Albastre” în anul 1999, l-am cunoscut pe Adrian Năstase, căruia, în calitatea pe care o deţineam de comandant al Academiei Forţelor Aeriene, i-am acordat toate onorurile, toată atenţia şi respectul cuvenit, deşi domnia sa era în opoziţie. Câţi dintre cei care-l judecă acum se pot mândri cu asemenea fapte ale strămoşilor lor?

Intre 1973 si 1990 Adrian Năstase a fost angajat al Institutului de Cercetari Juridice;  în 1990 face parte din guvernul Petre Roman, conducând Ministerul de Externe; la momentul rupturii FSN-ului, a ales calea de a-i rămâne fidel lui Ion Iliescu; în 1992 ajunge preşedinte al Camerei Deputatilor, iar în 1996 vicepreşedinte;
In 2000 este desemnat prim-ministru, iar din 2001 devine presedinte al PSD; pe 27 august 2004, Adrian Nastase şi-a anuntat oficial intenţia de a candida la preşedintie ; în turul I al alegerilor prezidenţiale a obţinut, conform BEC, 4.278.864 de voturi, ceea ce a însemnat un procent de 40,94% din total. Câţi dintre oamenii politici se pot prezenta la raport cu atâtea responsabilităţi şi soluţii în interesul României?

Nu am fost un admirator al lui Adrian Năstase, dar îl respect pentru competenţa politică şi calităţile de om. Vă recomand să citiţi cartea de interviuri “De la Karl Marx la Coca-Cola” şi să înţelegeţi  din mărturisirea acestuia “Pentru mine nu a fost niciodata o problema sa fac bani”, ce doriţi fiecare. Prin această introducere am epuizat sensul componentei „FAPTE MARI şi DURERI MARI”,din titlul materialului. Rămân un recunoscător al meritelor omului politic ADRIAN NĂSTASE iar de ziua domniei sale îi doresc echilibru psihic, putere fizică, rezistenţă morală, sănătate grabnică, refugiul în demnitatea de om pe care o are cu prisosinţă, abandonarea definitivă a capitulării în faţa mocirlei sociale şi continuarea luptei pentru fericirea familiei sale! Voi fi alături de domnia sa, ştiu că este nevinovat în comparaţie cu mafioţii libertarieni din politica românească! Dumnezeu să-i dea putere de ziua domniei sale la vârsta de 62 de ani, pentru Adrian Năstase Dumnezeu nu doarme! Îi urez un sincer „LA MULŢI ANI”! Voi, care mai sunteţi camarazii mei, nu trebuie să gândiţi şi să simţiţi ca mine. La mine, ura  a rămas undeva departe, îl las pe Cel de Sus să judece!

2.   SERVITORI RĂI ŞI  STĂPÂNI RĂI 

Am încercat de-a lungul multor zeci de ani să influenţez unele conştiinţe astfel încât, să fie capabile de a se implica, în mod creator, în transformarea mediului ambiant. Mediul militar a fost, cu preponderenţă preferabil, deoarece aici mi-am consolidat şi definitivat  sistemul de cunoştinţe, elementele de bază ale voinţei, interesul personal suprapus orbeşte peste interesul naţional şi stările afective  atât de necesare iubirii de patrie şi de credinţă  strămoşească. Chiar şi atunci când am avut de format şi instruit luptători ai altor state, le-am insuflat o semnificativă dimensiune profesională, în interesul României. Peste ani, când în diferite împrejurări şi condiţii, i-am reântâlnit m-am convins de randamentul efortului meu, unii aveau în îndepărtata Republică Malgaşă sau Zimbabwe camere amenajate în stil popular românesc. Ce spun, în continuare, este vocea camarazilor mei. 

Viaţa unui militar activ se derulează permanent într-un mediu al disciplinei, al valorilor şi normelor militare. Întreaga mea existenţă militară dăruită, prin propria voinţă, interesului naţional a fost un un joc al soartei între temperamentul dinamic şi spiritul de sacrificiu. Acest amestec a fost combustibilul care mi-a alimentat permanent, voinţa de a reuşi, determinarea, competitivitatea, angajarea afectivă şi efectivă, curiozitatea intelectuală şi dorinţa de a lucra în echipă. Echipa a fost Armata Naţională. Printr-o abordare tehnică pot spune că şi evoluţia mea în cariera militară a presupus parcurgerea succesivă a stagiilor în grade şi funcţii asociate permanent, temeinicei pregătiri profesionale, responsabilităţilor şi experienţei specifice posturilor ierarhice, sacrificiilor cerute de la pupitrul de comandă al  interesului naţional. Acum mă aflu în rezervă şi sunt, tot mai des, pus la dispoziţia unei societăţi care se hrăneşte spiritual din izvorul mediatic penetrat fraudulos de indivizi care au devenit lideri prin votul negativ al unei societăţi, aflate spiritual , în mijlocul mocirlei. După o viaţă militară, în care am clădit alături de voi toţi cei care sunteţi camarazii mei, valorile comune, mândria, loialitatea, încrederea în sine, colegi şi grup, onestitatea, demnitatea, onoarea, disciplina, dăruirea de sine, solidaritatea etc, suntem puşi , cu toţii, „în bătaia puştii” unei părţi a societăţii, induse în degringoladă, în mod intenţionat, de către un sistem politic şi administrativ păcătos. Am socotit grupul militar, un corp deosebit, aparte de alte colectivităţi umane, o unitate socială autonomă, un grup uman cu trăsături specifice. În baza acestei aprecieri am fost ferm convins că vom rămâne împreună, la bine şi la rău. Nu este pentru prima dată când politica îşi avansează pionii pe tabla de şah a  campaniei electorale. Această manevră a avut un caracter limitat, mai ales sub presiunea componentei active a armatei. Vă aduceţi aminte cum a plecat impostorul de MILITARU din cadrul Ministerului Apărării Naţionale? Atunci, armata activă a ripostat la impostură şi neobrăzare. Acum avem lista celor penetraţi atât de obraznic în sistemul nostru militar. Cum de am aflat atât de târziu? De ce au fost încălcate atât de grosolan şi penal prevederile Statutului cadrelor militare, Legea nr.80 din 1995, capitolul IV, art. 45 – 68 ? De ce a semnat Ministrul Apărării Naţionale, când legea prevede ca avansarea să fie  făcută prin Ordinul Şefului Statului Major General? De ce am îngăduit acestui şef de partid să se joace cu armata Naţională ? De ce am acceptat atât de uşor mituirea ? În materialul anterior intitulat „Putregaiul politicii şi balamucul gradelor” mi-am exprimat punctul de vedere. La fel şi pe posturile de televiziune locală. Rămân la convingerea fermă că, acolo unde sunt „stăpâni răi sunt şi servitori răi”. Sper ca servitorii făcuţi direct din soldati neinstruiti , colonei,  să abandoneze forţat acest coşmar şi să simtă rigorile legii, împreună cu stăpânii lor, corupţi. Un „distins jurnalist” spunea,  cu tupeul specific bişniţarului din piaţa Obor: „ ce-i domnule sunt grade onorifice!”. Distinsul personaj Bogdan Chireac a mai făcut unele aprecieri la adresa neimplicării noastre, a militarilor în rezervă, în războiele locale sau mondiale şi prin urmare, absenţa meritocraţiei militare. Să caute mult şi bine gradele onorifice, mult trâmbiţate, în acte normative imaginare! "Demult , în Kazahstan, un bătrân foarte sărac a poposit în faţa unui birt şi a scos din sac o bucată de pâine. A început să inspire mirosul de carne prăjită şi să mănânce din bucata de pâine. Stăpânul birtului i-a cerut să plătească mirosul cărnii. Liniştit bătrânul a scos două monede , s-a dus la urechea stăpânului şi a ciocnit din ele, producând un sunet. I-a replicat apoi: ”cine vinde mirosul cărnii, primeşte sunetul monedelor”. Prin urmare dragi camarazi, cei care au primit gratuit gradele militare să fie recompensaţi cu onoarea de a auzi zgomotul lovirii călcâielor noastre pe câmpurile de instrucţie şi luptă! Atâta merită, atâta onoare le acord, cel puţin, subsemnatul! Am epuizat şi componenta nr.2 din titlul materialului, „Servitori răi şi stăpâni răi”

3.  BINELE POLITIC ŞI BINELE PUBLIC

Ce-i de făcut? Am crezut în forţa dreptăţii USL şi încă trebuie să mai credem! Dar noi am învăţat că, resemnarea este ultima redută a capitulării. Spiritul de corp şi solidaritate nu ne predispune la stări favorabile acceptării pagubei. Noi trebuie să mergem în marş triumfal spre recâştigarea demnităţii pierdute, alături de colegii rezervişti, din   MAI şi SRI. Este adevărat că am trăit şi muncit în echipă, este la fel de adevărat că am împărtăşit aceleaşi condiţii, idealuri, misiuni şi privaţiuni. De ce oare trebuie să continuăm acest calvar în condiţiile în care, profitorii nemului zornăie la urechile unei naţiuni sărace luxul, furtul nesancţionat, lăcomia, exploatarea, trădarea naţională, mita, evaziunea şi nesimţirea faţă de credinţa strămoşească?  De ce trebuie să completăm în continuare date şi informaţii despre veniturile noastre şi să sperăm că ne va mai adăuga cineva un os la cele 26.500 de pensii ciuntite prin furt direct şi neobrăzat? De ce acceptaţi realizarea de economii prin moartea naturală a unora dintre noi? Cine culege datele şi informaţiile despre veniturile celor câteva mii de rezervişti aflaţi pe paturile spitalelor sau ţintuiţi în pat? Cum vor mai putea supravieţui cele câteva mii de camarazi care au pensiile ciuntite cu 25%? De ce trebuie să continuăm nişte acţiuni în instanţe, în care lipsesc, în proporţie de 90%, hotărârile Comisiilor de Contestaţii, drept pentru care, instanţele le resping, ca fiind premature? Nu credeţi că, din spirit de solidaritate cu noi, noul Guvern al USL ar fi trbuit să elaboreze un act normativ care să ne scoată, pe cale legală, din aceste procese? Noi nu le-am cerul banii furaţi începând cu ziua de mâine ci, am cerut o intervenţie sigură şi rapidă în „scoaterea demnităţii militare de după gratiile portocalii”! Aţi observat cât de prompt liderii politici au întocmit lista avansărilor „noilor colegi rătăciţi printre noi?” Apreciez atitudinea şi curajul noului Ministru al Apărării Naţionale şi rămân unul dintre creditorii săi! Numai să  nu-mi cereţi să am încredere în politicienii noştri, aceştia cunosc un singur stăpân „STRADA”! Mesajul Preşedintelui SCMD trebuie tratat cu toată responsabilitatea. Rămâne de văzut dacă făuritorii de strategii pot „urni lumea din loc” şi dacă imaginea noastră din oglinda socială rămâne unită, combativă, responsabilă în faţa marilor ameninţări la adresa interesului naţional! Activaţi fraţilor blogurile filialelor, nu vă resemnaţi atât de uşor, mai scrieţi câte ceva prin ele, discutaţi unii cu alţi nu unii despre alţii, vin vremuri grele şi numai o forţă unită ca a noastră poate sprijini USL în realizarea unei noi politici. Vă doresc numai bine, voi reveni! Am epuizat şi componenta nr.3 a titlului „Binele Politic şi Binele Public”.