A reînceput bătaia de joc. S-a reluat joaca de-a v-ați ascunselea cu sufletele militarilor în rezervă, cu speranța lor de revenire la normalitate
 |
| Teo Pal |
Purtătorii de uniforme și de arme până la vârsta bătrâneții, nu mai sunt și, prin urmare, nu se mai numesc azi
pensionari militari. Li s-a luat acest drept . Definitiv! Această
categorie socială nu mai există. Ea a dispărut cu doi ani în urmă prin
voința unor guvernanți demenți, conduși de un prim-ministru complexat și de un președinte de țară orbit de orgoliu și bolnav de ură. Ei, foștii pensionarii
militari au devenit și sunt, acum, asistați social. Au fost trecuți în
rândul celor mai năpăstuiți de soartă, obligați să stea cu mâna întinsă
la mila publică. Realizările, munca, însăși viața lor, au fost șterse
prin cârdășia guvernului, a președintelui și a ceea ce ar fi trebuit să
fie Curtea Constituțională a României.
Guvernul
care a generat tragedia a plecat. A fost spulberat de politicienii de
azi. De aceia care, puși acolo și prin votul foștilor pensionari
militari, au promis că din a doua zi a mandatului dat de popor vor
repara răul și vor alunga nedreptatea, inclusiv umilința la care au fost
supuși cei care ar fi trebuit să reprezinte, cu mândrie, militarii în
rezervă și în retragere ai Armatei române, ai țării. Numai că, din chiar
a doua zi după instalatrea în fotolii, au dispărut doar… promisiunile.
Promisiunile care ,acum, s-au dovedit a fi incalificabile minciuni
electorale.
Noii guvernanți, puși în fața propriilor promisiuni, se bâlbâie. Se contrazic. Aruncă vina spre cele patru zări, amână și
evită rezolvarea tranșantă a nedreptății. Pentru că, nu vor o
clarificare. Pentru că le convine situația. Ca urmare, s-a reluat
bulibășeala pensiilor militare. A reînceput bătaia de joc. S-a reluat joaca
de-a v-ați ascunselea cu sufletele militarilor în rezervă, cu speranța
lor de revenire la normalitate. Se dansează bătuta cu bocancii pe viața
bătrânilor care au trăit sub jurământul dat țării. Din nou, ca la
reîntoarcerea într-un coșmar, acești bătrâni ai nimănui nu mai știu la
ce să se mai aștepte. Viața lor este iarăși tulburată de amestecul
politic nociv, de azvârlirea lor în dilema dintre speranță și teamă.
Ministrul
de resort promite recalcularea. Ei, bătrânii foști militari, știu ce
înseamnă asta. Au mai trecut prin recalculare, prin revizuire sau prin
alte asemenea acțiuni ”reparatorii ”. Consecințele? Durere, batjocură,
răsturnarea ierarhiilor militare firești, ură, sinucideri și morți de
inimă rea. Pensionarii cărora le-a crescut acum pensia, se tem că le va
fi redusă. Cei cărora le-a scăzut, au speranța că se va reveni la
normal, dar sunt convinși că, fără vina lor, în acest fel vor atrage ura celor care pierd acum așa cum au pierdut ei în anii trecuți.
Pe
de altă parte, prin vocea autoritară a tânărului nou premier, sunt
asigurați, liniștitor, că nu va avea loc nicio recalculare. Deci, cei
care au pierdut, nu-și vor mai recăpăta drepturile. Și spre surpriza
generală, prim-ministrul le
mai spune că, de fapt, vinovatul știut de toți nu este vinovat. De vină
ar fi amărâții care, la ordin, de multe ori împotriva voinței lor, au
muncit zi și noapte pentru distrugerea programată politic a unei
categorii sociale de elită. Apare teama unor noi represiuni, de data
aceasta asupra celor care, aflați sub arme, au executat niște ordine,
așa cum jurământul îi obliga. Se deschide astfel un nou front de
bătălie, unde vor cădea nevinovații, unde se vor plăti polițe, unde va
înflori arbitrariul și unde, sunt sigur, vor fi sacrificați cei mici și
fără de putere. Din câte se vede prin vocea premierului, vicelui său,
adevăratului artizan al dezastrului, nu i se va întâmpla nimic.
Se
pare că, în încheiere, ar trebui să ”trag” o concluzie. Nu pot. Fiindcă
mi-au secat izvoarele înjurăturilor, fiindcă mi s-au închis porțile
încrederii și fiindcă din suflet mi-a dispărut orice urmă de speranța în
dreptate.
