În ce situaţie sunt astăzi pensionarii militari? Unii sunt fericiţi. Au primit bani mai mulţi. Adică, în conformitate cu datele oficiale, le-a crescut pensia. Alţii, foarte puţini dacă luăm în considerare informaţiile ministerului de resort, mulţi dacă îi numărăm, au pierdut bani la pensie. Li s-a luat, până la peste jumătate din ceea ce au avut. Cifrele statistice sunt menite să te lase mut. Cică 90% au câştigat! Restul, 10% au pierdut. Per ansamblu, suma totală destinată pensiilor militarilor, sumă incriminată de politicienii la putere pentru destabilizarea financiară a României, a rămas aproape constantă, cunoscând o creştere nesimnificativă. Dacă ar fi să credem datele prezentate presei, ceea ce s-a luat de la o zecime s-a dat celorlalte nouă zecimi. Cu alte cuvinte, s-a luat mult de la puţini şi s-a dat puţin la cât mai mulţi. Existând, desigur, şi excepţii. Totul fără vreo urmă de logică legală, economico-financiară ori juridică!
O mulţime de întrebări, fireşti, au rămas fără răspuns.
Care sunt motivele strict legale pentru care unora le-a crescut pensia, iar altora le-au fost luaţi banii? Fiindcă militari sunt cu toţii, angajaţi ai aceluiaşi minister, purtând aceeaşi uniformă.
Care sunt meritele reale ale celor care acum sunt recompensaţi?
Care sunt vinovăţiile celor pedepsiţi?
Care sunt legile încălcate de cei spoliaţi?
Care sunt actele legislative, neaplicate sau aplicate incorect, în baza cărora guvernanţii au constatat că unii au fost “dezavantajaţi”?
S-a descoperit un mecanism prin care cei cu pensia mai mare au luat banii de la ceilalţi?
Care este acesta?
Pentru că, acum se afirmă că se face dreptate, banii reîntorcându-se la cei nedreptăţiţi.
S-a desfăşurat vreun proces în justiţie care să stabilească o vină celor acum blamaţi, singurul mod în care s-ar fi putut face dreptate într-un stat de drept?
Întrebări. Zeci, sute de întrebări.
Nimeni nu-i capabil să dea vreun răspuns! Nici măcar “justiţionarul” domn Boc. Nici “binefăcătorul pensionarilor militari”, generalul Oprea. Nici Curtea Constituţională a României, înalta instituţie a statului care a supervizat vinovat, politic şi partinic aş spune, întregul proces “reparator”. Nu există răspuns pentru că, în mod real, nu există un motiv! Pentru că, pur şi simplu, doar unul sau doi oameni, evident răuvoitori faţă de militarii în rezervă şi retragere de un anumit rang, au decis să li se ia şi să se dea altora. Fiindcă s-a dorit spargerea unei legături de tradiţie şi respect, existente între militarii de toate gradele, aflaţi în activitate sau nu. Fiindcă aşa au crezut guvernanţii noştri că vor putea batjocori nişte elite şi în plus câştiga uşor bani în interes propriu. Şi, ca bătaia de joc să fie completă, din asta au făcut un act de dreptate naţională, un motiv de laude personale şi o chemare în a se susţine un partid politic autointitulat “singurul prieten al militarilor”.
Deşi pare de domeniul absurdului, nimic nici astăzi nu este clar cu privire la starea pensionarilor militari. De ce? Fiindcă nici unul dintre cei 90% dintre ei, fericiţii declaraţi oficial câştigători, nu a primit pensia mărită! Fiindcă, în afara unor cifre prezentate pe internet, nesusţinute de acte doveditoare legale, des şi surprinzător modificate, nici un militar nu cunoaşte dacă pensia sa va creşte sau va scădea. Şi nici cu cât.
Doar zvonuri. Şi azi, după aproape un an şi jumătate de la luarea “magistralelor” măsuri guvernamentale, cu legi şi HG anulate, trecute una în alta, modificate şi răsmodificate, cu sute de mii de ore de muncă în condiţii de stres a unor multe sute de funcţionari, după bulversarea vieţii a zeci de mii de militari în rezervă şi retragere, totul a rămas la nivel de zvon.
Dacă unii vor primi ceva în plus, foarte bine! O merită cu prisosinţă, întrucât nici o pensie militară românească nu recompesează corect adevărată muncă, privaţiunile şi renunţările oştenilor de orice grad. Dar să nu se facă în detrimentul celorlalţi. La fel de militari şi ei!
Pentru mai mult de zece mii de pensionari militari, în general personalităţi militare recunoscute, situaţia va deveni tragică. Iată de ce! Să zicem că un ofiţer de rang înalt avea o pensie de X lei. Prin noul calcul, s-a ajuns la concluzia aberantă (anunţată lui pe internet!) că merită numai jumătate, X/2. Nimeni nu ştie pentru ce. Nimeni nu-l lămureşte pe ofiţerul pensionar. Dar, stupid, el primeşte în continuare, până la elaborarea ipotetică a noii decizii de pensionare, circa un an, lună de lună, tot X. Şi, din nou stupid, deşi nu are nici o vină, va trebui să înapoieze diferenţa dintre ce “are dreptul” şi ceea ce i se trimite lunar, deoarece este considerată însuşirea unui drept necuvenit deşi nu a furat-o şi nu a pretins-o illicit. Adică, va da statului X/2 înmulţit cu 12 luni. Adică jumătate din pensia sa anuală. Cum? Oprindu-i-se lună de lună 30% din noua pensie, până la stingerea “datoriei” (dacă nu se vor pune şi penalităţi!). Cu impozitele aplicate la întreaga sumă! Cât va mai primi, concret, omul acesta? Simplu: sub X/3 lunar. Circa o treime din ceea ce a avut. Pentru o lungă perioadă de timp. Poate, la mulţi, până la moarte! Nu contează că omul are obligaţii asumate pe termen lung înainte de aplicarea, retroactivă, a pensiei recalculate. Nu are importanţă că ar putea pierde casa, rămânând pe drumuri. Nu interesează că ar putea muri, ca şi alţii până acum, de supărare, de neputinţă ori din imposibilitatea de a suporta umilinţa venită acum, la bătrâneţe. Nu-i pasă nimănui de faptul că un militar este nedreptăţit, mai pe româneşte, furat. Şi sunt mii şi mii în această situaţie.
Revin alte întrebări. Fireşti, adresate celui care se consideră adevăratul salvator al armatei române. Celui care aşteaptă mulţumirile militarilor. Aceasta este dreptatea pe care aţi adus-o, domnule ministru Oprea? Pentru asta aţi trimis scrisori de autolaudă numai spre unii militari? Ceilalţi, miile de purtători de uniformă pe care îi condamnaţi în mod direct, ce mai sunt? Şi-au pierdut demnităţile? Nu fac parte din aceeaşi armată? Au ieşit din rândul adevăraţilor militari, sau ia-ţi scos dumneavoastră, cu de la dumneavoastră putere, din evidenţă, transformându-i în simple victime bune doar de supt financiar?
Din nefericire scrierea de faţă a devenit prea lungă. Obositoare. Şi mă opresc. Deşi nu am atins toate aspectele, nu am pus toate întrebările şi nu am ilustrat întreaga frământare a pensionarului militar. A omului care a avut încredere în ţară, jurându-i iubire până la moarte. A omului care, bătrân fiind, s-a văzut înşelat. De ea, de ţară!
Teo Palade
