MULTĂ EUROPĂ, PUŢINĂ ROMÂNIE ŞI UN GRAV DEFICIT DE SOLIDARITATE
Autor,
Preşedintele SCMD, Filiala 1 Braşov
Preşedintele Asociaţiei „Alianţa Pentru Respectarea
Democraţiei – Octavian Paler”
Gl.mr.(r). Prof. Univ.dr. Petrişor Mandu
Dragi camarazi,
Am aşteptat finalul a două evenimente ce se anunţau deosebite pentru reâncărcarea „bateriilor sufletului” uzate de prea multă Europă, puţină Românie şi un deficit, greu explicabil, de solidaritate umană. Se pare că modul de a trăi viaţa din furăciune, minciună şi înşelăciune este la modă pentru a deveni un om prosper şi respectat. Am crezut şi cred, din convingere, în imaginea şi conştiinţa militarului român. De asemenea, am identificat uneori, în atitudinea unei părţi însemnate din clasa politică, un anumit respect faţă de sacrificiul milenar al celor îmbrăcaţi în uniformă. Nu mi-am imaginat vreodată pe timpul vieţii active de militar că voi suporta rigorile legii, fără să am nicio vină, în ţara în care am avut curajul şi onoarea să îmbrac uniforma militară. Că pot fi lipsit de drepturile de pensie militară, aproximativ un an şi jumătate iar apoi voi fi deposedat prin lege de aproximativ 20% din valoarea pensiei legal obţinute. Pe vremea comunismului înţelegeam de ce activiştii politici, din organele PCR, erau oarecum, avantajaţi. Atunci ca şi acum slujitorii regimului s-au împărţit în două tabere: una condamnă comunismul în Parlament iar cealaltă profită de pe urma condamnării acestuia. Am constatat spre surprinderea celor 26.500 de pensionari militari defavorizaţi, că sunt foşti activişti de partid care pentru sacrificiul lor suprem că au predat disciplina „construcţii de partid” au fost încadraţi la „condiţii speciale”. De asemenea, unora, pe timpul parcurgerii studiilor în AISM, având statutul de elev, li s-a evaluat prestaţia la „alte condiţii”. Nu am amintit acest fenomen din egoism, chiar nu mă caracterizează deloc acest sentiment sau atitudine, ci am dorit să fac cunoscut domnului Ministru al Apărării Naţionale, că cei 26.500 de pensionari militari, cu pensiile diminuate, aşteaptă să fie corectate aceste abuzuri. La putere sau în opoziţie, aleşii ne vorbesc zilnic despre „intenţiile şi competenţele lor manageriale”, presiunile FMI şi „lenea generalizată” a poporului. „.Vorbim de prea multă Europă, privim cu nepăsare furtul oficial din pensiile militarilor şi mă doare sufletul când îmi amintesc de solidaritatea noastră tacită din vremea comunismului.
Ştiu că de câteva zile aşteptaţi veşti de la Consiliul Naţional al Reprezentanţilor SCMD CNR). Acest CNR, la care am fost mandatat să particip la Alba Iulia în zilele de 25, 26 şi 27 octombrie a constituit un fenomen cu tentă istorică şi nu cu una strategică. Am să mă explic. Cunoscând bine problemele din Filiala 1 Braşov am căutat să atrag atenţia asupra a două probleme importante: reorganizarea structurală, revigorarea funcţiilor SCMD, democratizarea relaţiilor interne şi intărirea solidarităţii noastre; fundamentarea concepţiei strategice pe termen scurt şi mediu, pe două direcţii principale: recâştigarea drepturilor de pensie prin soluţia politică şi activizarea acţiunilor sindicale în situaţia tratării noastre cu indiferenţă, de către clasa politică.
În ce priveşte reorganizarea structurală, revigorarea funcţiilor SCMD, democratizarea relaţiilor interne şi intărirea solidarităţii noastre am prezentat în plen, înainte de dezbateri şi supunerea la vot a hotărârilor, următoarele propuneri:
- Cuantumul cotizaţiei să fie fixat în valoare de până la 1% din venitul anual realizat;
- Cota procentuală anuală din cotizaţia filialelor pentru Consiliul Director să fie de 20% iar la filiale să rămână 80%;
- Cotizaţia să fie strânsă, pe bază de chitanţe de către Filiale;
- Filialele să întocmească bugetul de venituri şi cheltuieli şi să le aprobe Adunarea Generală;
- Statulul să nu mai conţină dreptul exclusiv al membrilor fondatori ai SCMD de a alege mebrii Comitetului Director;
- Statutul să nu mai conţină dreptul exclusiv al membrilor fondatori de a acorda titlul membrilor onorifici. Acest titlu să nu mai fie acordat pe viaţă;
- Să fie menţionate drepturile mebrilor SCMD în statut aşa cum sunt menţionate explicit indatoririle şi sancţiunile;
- Să fie trecute în atribuţiile CNR următoarele menţiuni: ”CNR aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli precum şi investiţiile; CNR aprobă statul de funcţiuni şi salariile; CNR aprobă pe cei propuşi pentru autoexcludere de către filiale; CNR aprobă restructurarea zonală a SCMD; CNR aprobă afilierea SCMD la alte structuri; CNR stabileşte şi aprobă competenţele Comitetului Director, în raport cu organizaţiile politice şi cele ale societăţii civile; CNR aprobă obiectivele concrete ale SCMD, pe durata de timp a valabilităţii strategiei;
- Să fie anulate cooperările cu liderii partidului România Mare datorită prestaţiei publice neetice a liderului său şi să nu se mai trimită recomandări la filiale , în acest sens;
- Să fie pregătit de către CNR un mare miting pe 15.11.2012, în situaţia în care guvernanţii îşi bat joc de noi, prin minciuna numită OUG.
În ce priveşte strategia SCMD şi propunerile privind adaptarea acesteia pe variante la contextul viitor, nu am reuşit, din lipsă de timp şi dorinţa de a fi auzite aceste elemente de mare necesitate pentru credibilitatea noastră şi proiectarea unei imagini publice adecvate momentelor dificile prin care trecem cu toţii. Din aceste considerente imi este oarecum jenă de „concepţia strategică în care vom acţiona”.
Ştiu că aşteptaţi cu toţii, cei 26.500 pensionari militari veşti de la guvernul României care să pună capăt chinului umilitor în care ne zbatem de un an de zile „tăierea pensiilor” cu acel procent din cuantum atât de necesar în sărăcia generalizată”. Suntem singura categorie de pensionari asupra căreia rămâne aplicată curba de sacrificiu.
Actualul guvern, cu bune intenţii pentru apărarea dreptăţii, ne-a transmis atât mesaje funcţionale dar şi unele mesaje deliberate, prin care ne redobândisem speranţa oarecum pierdută. Pentru USL, am constituit permanent un susţinător, identificând în liderii săi, oameni tineri cu spirit de dreptate. Sunt unul dintre mulţii pensionari militari care deplâng halul de sărăcie în care confraţii noştri, pensionarii civili, se zbat. Pensiile acestora sunt sub limita supravieţuirii. Nu există absolut nicio legătură între tăierea pensiilor noastre şi dorinţa de îmbunătăţire a traiului celorlalţi. Prin recalculare şi revizuire nu s-au realizat economii. Ca fost militar, am avut în responsabilitate o mică porţiune din destinul suveran, independent şi unitar al poporului român. De acest destin nu a avut curajul să se atingă nimeni, cu toate că am trăit o sumedenie de crize geopolitice. Destinul economic şi de prosperitate, elemente componente ale interesului public general au fost în gestiunea politicii. Dumnealor politicienii au adus pensionarii civili la limita supravieţuirii. „Principiul vaselor comunicante” de redistribuire a sărăciei şi bogăţiei, în situaţie de criză a exclus atât veniturile ilicite cât şi averile. Statul, în situaţie de criză, prin demnitarii săi lacomi, slab pregătiţi şi aroganţi a devenit principalul generator al sărăciei. Prin urmare, criza a dat peste cap „bunăstarea săracilor” şi a protejat „bogăţia hoţilor”. În acest context, guvernele portocalii au aruncat întreaga vină pe „leneşii care nu muncesc”. Aceştia au suportat curbele de sacrificiu până la sânge însă frica (ameninţarea cu pierderea locului de muncă), manipularea şi lipsa de solidaritate au creat guvernaţilor lacomi suficient confort pentru a-şi vedea liniştiţi de furăciunile lor. Revenind la spiritul de etică, echitate şi dreptate, am crezut cu toţii, cei 26.500 de pensionari militari că guvernul Ponta va găsi o soluţie legală de a sădi un dram de speranţă în familiile celor jefuiţi, în modul cel mai ordinar posibil. Au trecut zile, săptămâni şi luni iar minciuna continuă să stea „cu regele la masă”. Mult aşteptata OUG prin care pensiile diminuate în ianuarie 2011 să revină la cuantumul din decembrie 2010 nu a mai avut succes. Ne-au amăgit precum amăgea „Nastratin Hogea măgarul cu paiele la poarta Isarlâkului”. Un gest ruşinos şi urât, dureros şi oarecum aşteptat de subsemnatul. Cunosc atât de bine profilul mincinos al politicii. Acest este motivul pentru care am rugat membrii Comitetului Director al SCMD şi pe distinşii colegi din filiale să pregătim (tot ne găseam la CNR) o situaţie de reacţie la minciună, printr-o mişcare sindicală democratică şi constituţională. Acolo la CNR trebuia discutată strategia prin care să trezim interesul USL pentru reparaţia nedreptăţii şi să condamnăm , în continuare, prestaţia lamentabilă a PDL, mascat azi sub necunoscuta ARD. Nu am reuşit să canalizez discuţia pe făgaşul proactiv şi util pentru viitor. Prea mulţi au dorit să vorbească fără să spună nimic. Probabil, fiecare dintre cei prezenţi a intenţionat să fie cât mai combativ însă, de fapt, am construit o atmosferă de lucru efemeră, înşelătoare, iluzorie, o adevărată harababură de amăgiri şi pofte. Adevărul nu poate convieţui cu neputiinţa de a lua decizii importante pentru viitor. A fost un „rendez – vous” de probleme absurde şi întrebări retorice. Am lăsat nerezolvate originile răului nostru comun şi ne-am împotmolit cu toţii în faţa problemelor profunde cum ar fi: variantele de răspuns solidar la oferta optimistă sau pesimistă a guvernului; recâştigarea încrederii în adevărul SCMD; riscurile la care expunem noi , conducerea , interesele membrilor SCMD; protecţia valorilor supreme ale SCMD; revigorarea funcţională prin fundamentare strategică, etc. Nu ştiu câţi din cei 26.500 de pensionari militari mai sunt în măsură să strige că au fost furaţi? Dar puteam ieşi 5000 de pensionari militari cu soţiile şi un copil sau nepot şi tot formăm 15.000 de suflete! Politicienii corupţi simt teama cifrelor mari, ATUNCI REPREZENTĂM PENTRU DOMNIILE LOR O PRIORITATE, ÎN REST NU REPREZENTĂM NIMIC! Personal, nu voi mai participa la mitinguri în capitală fără să mă asigur că în piaţa Victoriei, flutură simbolurile filialelor bucureştene şi Ilfovene ale SCMD, iar noi, cei din provincie vom fi primiţi cu urale de către dumnealor, convingându-ne că spiritul de solidaritate militară nu a apus definitiv. Din aceste considerente, activitatea mea sindicală devenind tot mai puţin utilă (la CNR, eficienţa subsemnatului a fost zero) imi voi lua măsurile necesare de regrupare. Mai am până la sfârşitul anului 2012, două luni, timp în care voi medita serios la adoptarea unei atitudini pragmatice. Sper ca în 2013 să mă debarasez de toate activităţile inutile din existenţa atât de sensibilă şi tensionată a subsemnatului. Credeam că o să vă dau veşti minunate chiar de Sfântul Dumitru. Numai că , pe parcursul a 5 zile am fost amăgiţi de trei ori, ultima fiind astăzi 31.10.2012. Doresc să vă asigur că prestaţia Ministrului Apărării Naţionale, general dr. Corneliu Dobriţoiu a fost şi este de cea mai curată intenţie şi cele mai nobile idealuri de dreptate. Asumarea poziţiei de „unică ţintă” a celor nemulţumiţi şi minţiţi de politicieni o face din prea multă demnitate şi respect faţă de militarii pe care-i reprezintă. Cu siguranţă se va bate până la capăt şi, din această perspectivă , trebuie spijinit necondiţionat. Ministrul Apărării nu este vinovat cu nimic de jaful dirijat asupra bugetului naţional, nici de pierderea suveranităţii în actul de guvernare, nici de comenzile FMI asupra constrângerilor de ordin financiar, nici de plecăciunile Ministrului Finanţelor publice în faţa ordinelor FMI, nici de nenorocirile generate de guvernarea Băsescu – Boc şi nici de neânţelegerea gravităţii şi urgenţei soluţionării pensiilor militare diminuate. Forma politicoasă şi reverenţioasă cu care tratează relaţiile noastre militare, curajul de a se face auzit şi poate şi ascultat, îmi dau speranţa că se va lupta pentru drepturile camarazilor săi şi curmarea acestei nedreptăţi. Deci sfatul meu , dacă mai contează, este să susţinem, din toată inima, poziţia şi lupta acestuia pentru promovarea OUG! Nereuşita noastră, pentru care suntem cu toţii vinovaţi, se datorează gravului deficit de SOLIDARITATE!
Dragi camarazi,
In ultimii 3 ani, de cand neisprăvitul guvern Boc a aruncat pe piaţa juridică una dintre cele mai imbecile legi, legea nr.329, sfarşitul fiecărui an calendaristic a fost urât şi trist. Vânzătorii de panică şi cumpărătorii de iluzii ne asigură că în acest an, 2012, se va sfârşi calendarul anticei civilizaţii mayaşe din America de Sud. Cel puţin aşa susţin amatorii de scenarii de film care , prin teoriile legate de aliniamentele astronomice, încearcă să ne asigure că profeţia sfârşitului lumii este credibilă. Exponenţi ai unor universităţii de prestigiu din „Top 500”, deşi vin cu argumente contrare acestor teorii apocaliptice, nu reuşesc să devină suficient de convingători. Până şi tinerii şi-au marcat în agenda biologică fatidica zi de 12.12. 2012. Iată o dată calendaristică ce conţine numărul 12 plin de mister. Divizibilitatea acestui număr ( poate fi împărţit în jumătăţi, sferturi, treimi, şesimi şi doisprezecimi) îi conferă o mare utilitate recunoscută de matematicieni, oameni de ştiinţă, metafizicieni. Peste aceste ameninţări se suprapune o manipulare şocantă a mass-mediei având ca vârf de lance, promovarea răului social. Ne sunt înfăţişate pe sticla televizoarelor figuri hidoase de criminali în serie ( care sunt apelaţi prin expresia democratică ”dacă tânărul va fi găsit vinovat”), inculţi interlopi cu cefe groase, convoaie de tiruri cu alimente fără factură, evazionişti amestecaţi cu mafioţii din administraţia publică, violatori, accidente mortale, incendii, seceta, inundaţii, uragane şi cutremure. Toate la un loc alcătuiesc răul social care bântuie lumea civilizată şi adoarme orice reacţie publică de răspuns, prin bine. Opinia publică este retrasă între cei patru pereţi ai caselor în care bântuie frigul, certurile , foametea şi bolile. Atitudinile ciudate, răutăcioase şi dubioase domină comportamentul politic surprins, în turbulentele vremuri, cu mâinile încrucişate şi traista plină. Cetăţenii sunt, din ce în ce mai puţin, interesaţi de politică. Motivul este ineficienta politicului de a gestiona problemele economice si sociale. Criza economica se vede de la o poştă bântuie în Europa integrata si nu sunt semne de însănătoşire. In acest context, noi, românii constatăm cu uimire că zi de zi România este tot mai bogată şi plină de resurse. Precum hienele, căutătorii de prosperitate personală aruncă momeli guvernanţilor pentru a fi promovaţi la împărţirea „caşcavalului naţional”. Frauduloasele licitaţii şi contractele oneroase cu statul , precum şi accesul discreţioar la sacul cu bani ai contractelor europene au stârnit îngrijorarea responsabililor comisiei europene care au sistat temporar, fluxul direcţionat spre bunăstarea României a celor 10,5 miliarde de euro. Cetăţenii României gem sub povara birurilor, „cântă şi dansează în sărăcie”, descurajati spiritual prin promovarea excesivă a răului social, aplaudă şi acceptă pe listele electorale fruntaşii partidelor proveniţi din găştile baronilor locali. Mai sunt 40 de zile până la declanşarea alegerilor parlamentare. Se pare că USL este tot mai sigur de reuşita electorală din acest an. Pe piaţa electorală, vânzătorii de iluzii şi cumpărătorii de minciuni au făcut praf şi pulbere spiritul de dreptate etică şi echitate socială. Pe baza principiului „cotizaţiei depuse la caseria partidului”, sunt basculate în traista resurselor umane a diferitelor partide unele rămăşiţe profitoare rămase pe dinafara listelor electorale.
Implicarea politică a sindicatului în lupta electorală nu este posibilă, deoarece legea interzice acest lucru. Prin strategiile sindicatului şi procedurile de acţiune democratică sunt apărate drepturile membrilor săi şi se transmit mesaje de implicare în problemele de interes public. Sub presiunea unor ameninţări create artificial de guvernanţi, nemultumiţi de aplicarea discreţionară a principiului contributivităţii o mică parte din cei 26.500 de militari în rezervă şi-au manifestat nemulţumirile prin formele clasice, mitinguri şi demonstraţii precum şi apariţii publice în mass-media. Lupta pentru apărarea unor drepturi de pensie diminuate abuziv s-a intersectat uneori cu intenţiile unor forţe politice de a corecta acest abuz politic la adresa militarilor în rezervă. In acest context, afinităţile personale, de ordin politic ale membrilor sindicatului au fost absorbite de forţele politice concentrate sub sigla USL – ului, care au acceptat să recepteze, într-un final, semnificaţia şi impactul acestui abuz asupra coeziunii militarilor în rezervă. Dezbinaţi prin instrumentul contributivităţii lui Boc şi atenţionaţi asupra meritelor suplimentare menţionate în scrisorile de felicitare trimise de Gabriel Oprea, militarii în rezervă şi-au exprimat, unii prin tăcere iar alţii prin revoltă, trăirile personale. Atitudinea de revoltă individuală a membrilor de sindicat jefuiţi la buzunarele prosperităţii s-a însumat şi multiplicat la nivel naţional, într-o presiune civică permanentă asupra Partidului Democrat Liberal (PDL), reprezentat de Emil Boc şi echipa de profitori portocalii. Tipologia propagandiştilor împinşi în fiecare seară pe ecranele televiziunilor şi atitudinile arogante ale acestora au exprimat un surplus de dispreţ la adresa celor care au slujit patria. Alături de ei, o armată (oameni cu epoleţi), metamorfozaţi în spatele uşilor închise în inimoşi jurnalişti, au pus dese întrebări publice în legatură cu meritele noastre financiare şi aprecierea în funcţie de numărul de „războaie la care am participat”. Reacţia noastră de răspuns la aceste inepţii, deşi a fost promptă, nu a fost consistentă şi convingătoare. In societatea civilă suntem încă percepuţi ca oameni cu trai îmbelşugat, ale căror pensii, odată intrate în sistemul public, au perturbat serios funcţionarea acestuia. Previziunile subsemnatului asupra evoluţiei procesului de armonizare a energiilor naţionale nu sunt atât de optimiste. Raportul euro- moneda naţională va avea un ascendent puternic favorabil monedei europene. Acest artificiu generat de intenţia liderilor europeni de a asigura minimul de protecţie prosperităţii occidentale va conduce la creşterea efortului instituţiilor naţionale de a menţine în limite, actuala sărăcie. In condiţiile în care deficitul bugetar va începe să crească şi evaziunea fiscală va fi menţinută mascat în limitele arhicunoscute de 40% din PIB (după datele furnizate de mass media), actuala sărăcie va deveni endemică. Pe timpul crizei, asupra evaziunii fiscale se va acţiona numai declarativ şi preferenţial fără să fie afectată forţa de muncă ilegală utilizată la negru. Criza acută a locurilor de muncă pentru următoarea perioadă de 2-3 ani, va favoriza concentrarea profitului în băncile de credite şi îmbogăţirea celor din eşalonul doi de susţinere a liderilor politici, la nivel central şi teritorial. Procesul de redistribuire a rezultatelor muncii, la nivel naţional nu va suferi modificări esenţiale, o serie de categorii profesionale vor rămâne defavorizate: cercetarea, cadrele didactice din învăţământul primar şi secundar, cadrele medicale cu pregătire medie, personalul din administraţie, marea masă a pensionarilor etc. Toate aceste previziuni deşi nu sunt trambiţate pe piaţă ca un avertisment, stau la baza răspunsurilor pe care le primim , din când în când, de la politicienii de marcă: „voi rezerviştii cu pensiile diminuate nu reprezentaţi pentru noi o prioritate”. Problemele economice deosebit de acute cu care ne confruntăm şi lupta pentru accesul la resursele statului prin câştigarea puterii vor imprima campaniei electorale ritmuri, intensităţi şi procedee neobişnuite. In bătaia tuturor vânturilor, va ramâne echipa USL care se prezintă la startul electoral cu urmatoarele vulnerabilităţi: amintirea aroganţei ultimului guvern de stânga din anii 2000-2004 şi statutul actual al lui Adrian Năstase; dezamăgirea electoratului USL ca urmare a eşecului de la referendumul din iulie 2012; presiunile pe care le-au exercitat organele de anchetă penală asupra electoratului; creşterea volumului unor indicatori macroeconomici ( deficitul bugetar, diminuarea PIB, inflaţia, şomajul, etc) pe timpul guvernului Ponta; promovarea pe listele electorale a reprezentanţilor UNPR; reanimarea politică a unor baroni locali, plini de bube sociale; promovarea unor figuri interlope în funcţii de demnitate publică; aspectul şi atitudinea servilă faţă de liderii europeni, etc. În recentul discurs susţinut la prezentarea Raportului „Priorităţi Pentru România”, de către Camera de Comerţ Americană din România, ambasadorul Gitenstein a afirmat "Evaziunea fiscală este atât de larg răspândită aici în România încât mărimea acestei evaziuni ar putea depăşi nivelul bugetului de stat........ o jumătate dintre toţi angajaţii au un fel de asistenţă socială, iar alţi 400.000 de români lucrează pentru companiile deţinute de stat, care produc mai multe datorii decât profit, aşa cum ştim cu toţii că funcţionează".
Acesti factori au diminuat pofta de participare la vot a
electoratului USL cu aproximativ 10%. Prin urmare, câteva
procente din avantajul competitiv electoral existent de partea USL la începutul
lunii mai 2012 (60%), a fost consumat
( 2 - 3 %). Contextul internaţional, cel european integrat, în special, au încurajat
aranjamentele politicii interne şi au creat premisele necesare constituirii unei
„forţe politice
virtuale” sub sigla ARD. Biroul Electoral Central a admis, în 17 septembrie,
protocolul de constituire a Alianţei "România Dreaptă" (ARD), formată
din PDL, Forţa Civică şi PNŢCD. Ne vom aştepta ca în funcţie de interesele stabilităţii
politice regionale, de trăinicia cuplării la dezideratele europene, de
fidelitatea şi angajamentele asumate ale liderilor români faţă de obiectivele
imediate ale strategiei de salvare a occidentului din criză, de facilitarea
accesului la resursele româneşti, să se transmită mesaje electorale mascate în
opinia publică internă. Deocamdată, Europa Unită , prin comisia
Europeană a transmis un mesaj – „Fodurile
europene în valoare de 10.5 miliarde de
euro alocate programelor europene pentru
România, sunt momentan stopate”. Mulţimea cetăţenilor cu drept de vot care
este angajată şi retribuită în baza derulării acestor programe nu va înţelege
că sistarea temporară a fondurilor
europene (pentru 2 luni) este consecinţa
guvernării incompetente a guvernelor Boc şi simbolic, cel al lui Ungureanu.
Aceştia vor constata că nu au ce mânca pe timpul guvernului Ponta, deoarece
atunci când îţi este foame nu poţi face istorie. Iată cum, au fost generate
unele premise de avertizare asupra USL. România electorală a lui Decembrie 2012
nu va fi pe placul liderilor europeni. Raportul de forţe politice „sensibil
egal”, atât de indrăgit de falsa democraţie europeană a fost spulberat de
hotărârea populară de a scăpa de un tiran şi un segment servil înregimentat.
Din aceste considerente, sesizând existenţa unei minorităţi politice
responsabile de haosul generalizat care domină viaţa publică, în toate
componentele ei, acelaşi ambasador grijuliu al SUA
la Bucureşti, Mark Gitenstein,
a declarat, că „este îngrijorat de posibilitatea ca seria de alegeri
dificile de care se apropie România să dezbine poporul”, el menţionând nevoia
ca politicienii români să se întoarcă la o coabitare civilizată şi stabilă. Din
punct de vedere al opţiunii populare în politica internă nu vor exista surprize
de proporţii în perspectiva imediată a alegerilor parlamentare. Opţiunile
electorale în favoarea USL sunt ridicate la cote de 56 - 58%, situaţie confortabilă
dar care trebuie menţinută. PDL nu poate
obţine decât cel mult 12-15% iar celelalte componete ARD vor contribui cu 8 -10 %. Vor mai susţine
cauza pierdută a opoziţiei, PPDD – 7-8%, UDMR 5-6%, PRM 1-2%, PNG 2%(aceste
procente vor reface pierderile USL, „STEAUA”
a strălucit în ultimul meci din Liga Campionilor), UNPR sub 1% şi alţii
2%. Raportul de forţe fiind în acest moment , aproximativ de 58% la 42% în
favoarea USL. Cu toate aceste previziuni, USL mai
are încă nevoie de sprijin masiv popular deoarece relaţiile acestuia cu
autorităţile de la Bruxelles nu au intrat în ritmul armonios al parteneriatului
politic. SUA continuă să susţină fără perdea pe cel mai impopular preşedinte din ultimii
22 de ani, intersecţia intereselor politice, energetice şi de securitate a puterilor europene provoacă doze suplimentare
de servilism autohton, tensiunile cu Rusia rămân în stare latentă, deciziile
europene ne impun o doză iresponsabilă de export de suveranitate. Toate
aceste perturbaţii sunt suficiente, ca în cazul unui context oportun să
întoarcă voinţa electoratului şi să facă sensibil egal raportul de forţe
politice. În asemenea situaţie se poate interveni prin mesaje, dincolo de
percepţia logică, pentru aducerea opoziţiei în loja puterii. Programarea
alegerilor la începutul lunii Decembrie va fi virusată de optimismul firesc al
sărbătorilor de iarnă, în plus sau în minus, în funcţie de exponenţii vocali ai
celor două tabere şi argumentaţia televiziunilor de partid, centrale şi locale.
Ştiinţa expertologiei arată că opţiunile se pot modifica cu 2-3 procente.
Dragi camarazi,
În asemenea context, nu avem altă soluţie decât
menţinerea alianţei informale cu USL, în perspectiva unei soluţionări posibile
a nedreptăţilor făcute de PDL. În varianta în care la
Alba Iulia, CNR formula strategia de răspuns la varianta optimistă sau
pesimistă, acum eram pregătiţi să reacţionăm masiv. În ambele situaţii,
favorabilă sau nefavorabilă, ieşirea noastră în Piaţa Victoriei trebuia pregătită
şi desfăşurată sub presiunea unei situaţii paradoxale, din care să rezulte că,
la originea răului social este PDL şi acestuia nu trebuie să i se ofere nicio
şansă! În măsura în care mâine, 01.11. 2012,
vor avea loc unele discuţii între SCMD şi guvernanţi, este
necesară menţinerea sprijinului electoral pentru USL şi atenţionarea , că
mitingul (dacă va avea loc) va condamna abuzurile PDL, mascat sub sigla ARD. În
secundar, poate să trezească şi atenţia liderilor USL, că noi pensionarii
miliatri, singurii furaţi din România şi de pe Mapamond totuşi existăm şi îi
rugăm să înţeleagă, pentru ultima oară că „ERADICAREA HOŢIEI ESTE O PRIORITATE
PENTRU GUVERN”. Altfel, vom continua să parcurgem etape şi vremuri mincinoase,
manipulatorii, de învrăjbire, enervare şi dezbinare.
Vă înţeleg
amărăciunea din suflete, strigătele din conştinţele revoltate, adormirea
speranţei în vremurile mincinoase, trăite atât de penibil. Până în final, uniţi , vom reuşi! Am lucrat, de fiecare
dată cu adevărul, certitudinea şi ştiinţa. Din aceste considerente apreciez că, „ESTE PERICULOS SĂ FII SINCER CÂND NU EŞTI
PROST!
