Priveghi la căpătâiul ţării
Imagine 1
Sătui de jugul stăpânilor de aiurea, grecii s-au îmbulzit pe Acropole să ceară socoteală zeilor. Acolo, în Olimpul şi el globalizat, anarhiştii s-au izbit de gloanţele palicarilor trimişi de smintitul Zeus, sponsorizat de dincolo de Elada. Vreo trei atenieni au pierit împuşcaţi, iar alte zeci au simţit pe propria piele ce înseamnă să stârneşti mânia lui Hefaistos.
Elenii, popor aprig şi mândru, încearcă să se pună iarăşi de-a curmezişul vremurilor de dictat financiar, deşi prin protestele lor violente îşi aruncă ţara în haos. Culmea, însă, urmaşii vicleanului Ulise s-au lăsat păcăliţi - ce răzbunare perfidă a istoriei! - de "Calul Troian" vârât în bătătură tocmai de FMI, şi naivitatea asta o să-i coste scump. Cum ne va costa şi pe noi, căci Zeus din Dealul Cotrocenilor a şi iscălit factura pe care trebuie s-o achităm ălora de-afară.
În consecinţă, veniturile se vor anemia drastic, şomajul va fi în inflaţie, spitalele se vor închide pe jumătate, numai sărăcia se va dubla şi tripla. Şeful statului a mers până-ntr-acolo încât, pentru a salva PDL de oprobriul public, şi-a asumat integral impopularitatea chirurgiei sociale practicate pe viu. Dar nu de voie, ci silit, căci comisarii înrobirii noastre, după ce au scotocit prin vistieria şi bilanţurile guvernamentale, au strâmbat din nas şi s-au aşternut pe scris raportul către Poartă.
Cică am cheltuit bani cu nemiluita şi ioc gesturi de austeritate, başca salarii şi pensii nesimţite. Apropo, de ce nu întreabă nimeni ce lefuri au toţi "eurorevizorii" ăştia veniţi să ne ţintuiască la colţul umilinţei şi să ne jupoaie? Din înaltul funcţiilor şi dindărătul simbriilor plătite cu sudoarea coloniilor, le este lesne să facă altora ajustări bugetare şi să le ţină lecţii de dirigenţie. Sângele fierbinte al grecoteilor i-a împins la zaveră, pe când aici, în vatra traco-tragică, e, deocamdată, linişte.
Cine să iasă la bătaie, cine să azvârle cu pietre în scutieri? Pensionarii, bugetarii şi şomerii? Da' de unde, "graşii" aceştia, răspunzători, chipurile, de colapsul economiei neaoşe, sunt categorii marginalizate şi mult prea fragile pentru o gherilă stradală. Oricum, zurbagiul Băsescu a spart iarăşi România în două, aţâţându-i pe "particulari" împotriva "bugetarilor", şi nu întâmplător. Primii l-ar fi contrat serios, fiindcă au suficiente pârghii de decizie şi controlează destui politicieni, precum şi piaţa de capital şi media, pe când ultimii sunt nevolnici.
N-au forţă de coagulare şi nici valori mai acătării de apărat, statul hapsân i-a deposedat de orgoliu şi demnitate, i-a transformat doar în capete de locuitori şi atât. Nişte cifre statistice îngrozite de ziua de mâine şi uitate în catastifele guvernanţilor. Românul îndură mârâind "măsurile reformatoare" - dacă e să-i băgăm în seamă pe slugoii preşedintelui -, mulţumit că nu ştiu ce dezbrăcată le zâmbeşte erotic din colţul vreunui ziar de scandal. Liderii formali ai opoziţiei au probleme delicate în sânul partidelor păstorite şi nu-s în stare să adune nemulţumirile mocnite.
Crin şi Victor sunt, înainte de orice, produsele televiziunilor, invitaţi agreabili în dezbaterile din studio, nicidecum ziditori politici. Au o perisabilitate, o inconsistenţă structurală ce-i îndepărtează de mase şi de aceea norodul nu se urneşte din ancestrala vegetare. Categoriile defavorizate de ultimele amputări salariale nu se regăsesc în discursul uşor elitist al celor doi. Aşadar, resemnaţi şi neputincioşi, vom strânge din nou cureaua şi vom asista la prăbuşirea dramatică a valorii noastre de întrebuinţare.
Iar la sfârşit, într-un an sau doi, slăbănogi şi odârliţi, ne vom alinia în faţa angajatorilor occidentali, sperând să fim cumpăraţi cu niscaiva parale. Şi exploatatorul ne va căuta la dinţi, ne va număra coastele tefere şi-n cele din urmă va fixa un preţ de mizerie. Mizeria noastră şi profitul lui, că nu altcumva s-a perpetuat capitalismul. Mizeria multora e profitul câtorva, restul e demagogie ordinară!
Deunăzi, în Teleormanul meu de baştină, un ţăran octogenar neatins de schingiuirea timpurilor barbare mi-a mărturisit îndurerat teama lui. "Nepoate, ăştia ne vinde ţara!", l-am auzit oftând a pagubă, umezindu-şi ochii acoperiţi de cataractă. "Măcar de-ar vinde-o, dar o dau de-a moaca, tataie!", am răbufnit privindu-l în toată deznădejdea colbuită în cutele frunţii arate de griji. Habar n-aveam atunci că bătrânul de lângă mine e "grasul" care-mi stă în spate şi-mi ia bucăturile de la gură.
Chiar, nu vă cuprinde niţel ruşinea, dle Preşedinte, nu vă înghesuie remuşcările pentru vorbele de ocară aruncate înspre bieţii pensionari lipsiţi de ocrotire? Geaba îndemnuri la solidaritate (v-aţi imaginat vreodată că solidaritatea este taxabilă, cum ne prosteşte puterea actuală?), geaba discursuri patetice, românii şi-au pierdut încrederea în actorii politici. Oricâte indemnizaţii şi sporuri şi-ar depune în cutia milei obşteşti, alde Băsescu nu ne vor convinge în veci că slujesc interesul naţional. Aşa că, păstraţi-vă banii la teşcherea şi nu ne mai amăgiţi cu sporovăiala voastră, noi ne încolonăm dezorientaţi şi dezbinaţi la căpătâiul ţării. S-o priveghem, muribunda!
Elenii, popor aprig şi mândru, încearcă să se pună iarăşi de-a curmezişul vremurilor de dictat financiar, deşi prin protestele lor violente îşi aruncă ţara în haos. Culmea, însă, urmaşii vicleanului Ulise s-au lăsat păcăliţi - ce răzbunare perfidă a istoriei! - de "Calul Troian" vârât în bătătură tocmai de FMI, şi naivitatea asta o să-i coste scump. Cum ne va costa şi pe noi, căci Zeus din Dealul Cotrocenilor a şi iscălit factura pe care trebuie s-o achităm ălora de-afară.
În consecinţă, veniturile se vor anemia drastic, şomajul va fi în inflaţie, spitalele se vor închide pe jumătate, numai sărăcia se va dubla şi tripla. Şeful statului a mers până-ntr-acolo încât, pentru a salva PDL de oprobriul public, şi-a asumat integral impopularitatea chirurgiei sociale practicate pe viu. Dar nu de voie, ci silit, căci comisarii înrobirii noastre, după ce au scotocit prin vistieria şi bilanţurile guvernamentale, au strâmbat din nas şi s-au aşternut pe scris raportul către Poartă.
Cică am cheltuit bani cu nemiluita şi ioc gesturi de austeritate, başca salarii şi pensii nesimţite. Apropo, de ce nu întreabă nimeni ce lefuri au toţi "eurorevizorii" ăştia veniţi să ne ţintuiască la colţul umilinţei şi să ne jupoaie? Din înaltul funcţiilor şi dindărătul simbriilor plătite cu sudoarea coloniilor, le este lesne să facă altora ajustări bugetare şi să le ţină lecţii de dirigenţie. Sângele fierbinte al grecoteilor i-a împins la zaveră, pe când aici, în vatra traco-tragică, e, deocamdată, linişte.
Cine să iasă la bătaie, cine să azvârle cu pietre în scutieri? Pensionarii, bugetarii şi şomerii? Da' de unde, "graşii" aceştia, răspunzători, chipurile, de colapsul economiei neaoşe, sunt categorii marginalizate şi mult prea fragile pentru o gherilă stradală. Oricum, zurbagiul Băsescu a spart iarăşi România în două, aţâţându-i pe "particulari" împotriva "bugetarilor", şi nu întâmplător. Primii l-ar fi contrat serios, fiindcă au suficiente pârghii de decizie şi controlează destui politicieni, precum şi piaţa de capital şi media, pe când ultimii sunt nevolnici.
N-au forţă de coagulare şi nici valori mai acătării de apărat, statul hapsân i-a deposedat de orgoliu şi demnitate, i-a transformat doar în capete de locuitori şi atât. Nişte cifre statistice îngrozite de ziua de mâine şi uitate în catastifele guvernanţilor. Românul îndură mârâind "măsurile reformatoare" - dacă e să-i băgăm în seamă pe slugoii preşedintelui -, mulţumit că nu ştiu ce dezbrăcată le zâmbeşte erotic din colţul vreunui ziar de scandal. Liderii formali ai opoziţiei au probleme delicate în sânul partidelor păstorite şi nu-s în stare să adune nemulţumirile mocnite.
Crin şi Victor sunt, înainte de orice, produsele televiziunilor, invitaţi agreabili în dezbaterile din studio, nicidecum ziditori politici. Au o perisabilitate, o inconsistenţă structurală ce-i îndepărtează de mase şi de aceea norodul nu se urneşte din ancestrala vegetare. Categoriile defavorizate de ultimele amputări salariale nu se regăsesc în discursul uşor elitist al celor doi. Aşadar, resemnaţi şi neputincioşi, vom strânge din nou cureaua şi vom asista la prăbuşirea dramatică a valorii noastre de întrebuinţare.
Iar la sfârşit, într-un an sau doi, slăbănogi şi odârliţi, ne vom alinia în faţa angajatorilor occidentali, sperând să fim cumpăraţi cu niscaiva parale. Şi exploatatorul ne va căuta la dinţi, ne va număra coastele tefere şi-n cele din urmă va fixa un preţ de mizerie. Mizeria noastră şi profitul lui, că nu altcumva s-a perpetuat capitalismul. Mizeria multora e profitul câtorva, restul e demagogie ordinară!
Deunăzi, în Teleormanul meu de baştină, un ţăran octogenar neatins de schingiuirea timpurilor barbare mi-a mărturisit îndurerat teama lui. "Nepoate, ăştia ne vinde ţara!", l-am auzit oftând a pagubă, umezindu-şi ochii acoperiţi de cataractă. "Măcar de-ar vinde-o, dar o dau de-a moaca, tataie!", am răbufnit privindu-l în toată deznădejdea colbuită în cutele frunţii arate de griji. Habar n-aveam atunci că bătrânul de lângă mine e "grasul" care-mi stă în spate şi-mi ia bucăturile de la gură.
Chiar, nu vă cuprinde niţel ruşinea, dle Preşedinte, nu vă înghesuie remuşcările pentru vorbele de ocară aruncate înspre bieţii pensionari lipsiţi de ocrotire? Geaba îndemnuri la solidaritate (v-aţi imaginat vreodată că solidaritatea este taxabilă, cum ne prosteşte puterea actuală?), geaba discursuri patetice, românii şi-au pierdut încrederea în actorii politici. Oricâte indemnizaţii şi sporuri şi-ar depune în cutia milei obşteşti, alde Băsescu nu ne vor convinge în veci că slujesc interesul naţional. Aşa că, păstraţi-vă banii la teşcherea şi nu ne mai amăgiţi cu sporovăiala voastră, noi ne încolonăm dezorientaţi şi dezbinaţi la căpătâiul ţării. S-o priveghem, muribunda!
