"FLACĂRA " MINCIUNII NAŢIONALE
 

AUTOR

PREŞEDINTELE SCMD, FILIALA 1 BRAŞOV

PREŞEDINTELE "ALIANŢEI PENTRU RESPECTAREA DEMOCRAŢIEI - OCTAVIAN PALER"

General maior (r). prof.univ.dr. p. mandu

 

La sfârşitul secolului  al XIX – lea şi începutul secolului al XX-lea, proletariatul din statele occidentale, lovit de apatia bunăstării, nu prea dădea semne că ar fi dornic să declanşeze revoluţia proletară, iar ascuţirea luptei de clasă nu evolua după previziunile lui Marx. Oamenii muncii din state precum, Anglia, SUA, Germania, Franţa o duceau din ce în ce mai bine, iar visul de stimulare a unei revoluţii proletare în aceste state , nu s-a realizat. Marxiştii îşi vedeau năruite toate teoriile cu privire la lupta de clasă fapt pentru care, au început să găsească unele soluţii de activizare a  atitudinii combative a proletariatului. Identificând această clasă socială cu o „gloată socială”, teoreticienii marxişti au lansat ideile fasciste de activizare a unor organizaţii paramilitare care să producă lovituri de forţă opoziţiei politice, mai ales, în centrele urbane de utilitate publică. Aşa au apărut curentele ideologice nazismul şi fascismul, aşa au apărut pe scenele politice Hitler şi Mussolini. Fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu a declarat, în data de 13.07.2007, într-o conferinţă de presă organizată la Cluj,  cu ocazia lansării Iniţiativei Civice de Centru Dreapta (ICCD), că procesul politic de acum este o modalitate de a prelua prin forţă autoritatea într-un stat. Hitler în 1932 şi apoi în 1933 ajunge la putere pe seama unui defect al democraţiei, al unui vot în parlament.....expresia "lovitură de stat" nu este o definiţie tare, ci este ceea ce se întâmplă în aceste momente în România, afirmând că este vorba despre "un puci parlamentar".
 Mai apoi, referindu-se la „pasivitatea electoratului muncitoresc român” a afirmat: “Ştim că electoratul românesc este în mare măsură nereprezentat politic în politica românească şi este ostaticul bunului simţ şi îşi închide revolta în propria casă”. 

 Dragii mei, sunt sigur că MRU a citit cartea de referinţă a lui Curzio Malaparte (9 iunie 1898, Prato – 19 iulie 1957, Roma,  fost scriitor, jurnalist și diplomat italian), intitulată, “Tehnica Loviturii de Stat”, publicată în Franţa în anul 1931. Deşi, iniţial, a fost un teoretician al fascismului italian, Curzio Malaparte s-a delimitat de abuzurile lui Mussolini aşa cum în Germania,  geopoliticianul bavarez Karl Haushofer (n. 1869 - d.1946) ideologul strategiei naziste, s-a delimitat de nazism. Din această lucrare au fost împrumutate, istoriceşte gândind şi marxist vorbind , marile fraze sforăitoare, cu privire la „puciul parlamentar” invocat de „nepreţuitul istoric” MRU. Argumentaţia la „puciul parlamentar” poate reprezenta o „lecţie de tactică revoluţionară marxistă” predată involuntar, după un calendar Băsisto – pedelist. Este adevărat, răsturnarea guvernărilor nu presupune declanşarea obligatorie a unei stări de necesitate sau intervenţia în forţă a maselor ci, existenţa unor politicieni (a unor grupări politice parlamentare), a unor oameni decişi şi cu susţinere politică majoritară în popor, care ,în condiţii de normalitate democratică, să preia puterea politică. Acest fenomen a avut loc în Parlamentul României, Forul Legislativ Suprem. Îi reamintesc domnului MRU, care a făcut suficientă logică şi psihologie , ştiinţe invocate des, în emisiunea lui Gâdea, primul principiu al logicii democratice „ este imposibil să faci ceva prin definiţie împotriva legii şi, în acelaşi timp, să fie sub aripa ei”. Ori, demiterea guvernului , prin Moţiune de Cenzură şi a celor doi demnitari din funcţiile parlamentare, s-a făcut pe terenul legalităţii (vezi Decizia CCR din 10.07.2012). Atunci, de ce mai batem câmpii şi intoxicăm cancelariile europene cu „lovituri de stat” numai din dorinţa de a nu pierde sceptrul puterii şi privilegiul de a predica de undeva de sus, lecţia autorităţii? Constatăm, cu uimire, cum marea Preoteasă din Olimpia, de lângă Atena, a aprins flacăra Olimpică de la Zeul Soare şi a înmânat-o lui „Zeus” Băsescu pentru a scoate democraţia din chingile noii guvernări. Preluată de către  „ilustrul  sportiv” democrat Emil Boc, şeful ştafetei , aceasta urmează să fie transmisă din pedelist în pedelist, până în marile cancelarii europene sub formă de ură şi venin împotriva poporului român care, nu-i mai doreşte.

 

Nostalgiile trecutului comunist produc monştrii politici care „semnalizează public către popor” şi  conduc , de fapt, către interesele private ale marilor clanuri de mafioţi. Au trecut vremurile în care „cel care învingea nu mai era întrebat de nimeni dacă acţionează în spiritul legilor!  Instalat în celula nr.7, Hitler şi-a deschis servieta din piele şi a scos un caiet gros. Pe copertă, în colţul din dreapta, sus, a scris: „Deviza mea: cand se sfârşeste lumea, explodează pamântul, însă în niciun caz credinţa într-o cauză dreaptă. Judecata mediocrităţii şi a răutăţii personale s-a încheiat şi de astăzi începe: Lupta mea (Mein Kampf)”. Fără să fac o comparaţie între personaje şi nici între situaţiile geopolitice ale timpului, se poate spune că astăzi nu mai sunt valabile, în democraţii, lupta individuală a personajelor politice ci, lupta comună a colectivităţilor, pentru menţinerea democraţiilor constituţionale şi a statului de drept. Lupta unui singur om pentru a apăra democraţia în România excluzând Parlamentul, Guvernul şi societatea civilă seamănă a DICTATURĂ! Astăzi, poporul român, în proportie de 70%, nu-l mai doreşte preşedinte pe Traian Băsescu. Din aceste considerente îi îndemn pe toţi „urmaşii lui Traian Băsescu” să-şi pondereze şi să orienteze  discursul electoral pentru auditoriul intern iar în plan extern, să lase această autoritate, „instituţiilor interimate”, legal constituite. 

 

Dragi camarazi,

O mică parte a militarilor în rezervă am constituit SCMD, parte a societăţii civile. Am încorporat, încă de la început, litigiul nostru cu pensiile militare recalculate, revizuite şi regularizate, într-un obiectiv general, mult mai nobil, umanitar şi democratic „apărarea drepturilor şi libertăţilor umane, a statului de drept şi ordinii democratice constituţionale”. Suntem , după doi ani şi jumătate de acţiune neobosită şi ritmică, atât în instanţe cât şi în stradă, vlăguiţi de atâta „dragoste faţă de democraţia constituţională”, răzleţiţi, duşmănoşi şi dezbinaţi de atâta „unitate şi solidaritate”, liniştiţi şi rezervaţi faţă de atâta „dreptate socială”, încrezători în viitorul confortabil şi sigur al statutului de „pensionar militar”. Sunt totuşi, câteva comentarii pe care , fără niciun fel de ranchiună şi reproş la adresa cuiva, am să le fac. Apreciez că aceste comentarii vin de undeva din exteriorul meu, din forţa unei conştiinţe militare de unitate, iar interpretarea lor critică vizează, inclusiv, persoana subsemnatului.

Acest mandat al lui Traian Băsescu ”în care a fost cel mai umilit” s-a suprapus peste viaţa mea în care am fost , cel puţin, la fel de umilit de către dumnealui. Instituţia care trebuia să mă apere împotriva abuzurilor domniei sale, justiţia, a fost blocată, intenţionat, de către incapacitatea unei Comisii de Contestaţii, de a rezolva în termen legal,  Contestaţiile formulate de cei 26.500 de pensionari cu pensiile diminuate. Iată că, pensiile militare vin diminuate de jumătate de an, fără ca aceşti camarazi să aibă posibilitatea să se apere în justiţie împotriva abuzului grosolan şi ilegitim. Iar dumneavoastră trăiţi cu iluzia că statul de drept funcţionează!  Activiştii politici ai PDL,  spun, afişând zâmbetele lor imbecile, că „tăierile de pensii militare sunt legale”, iar dumneavoastră, cei din capitală, vă beţi în linişte cafelele, pe terasele apartamentelor. În timp ce avem camarazi ce nu se mai pot întreţine financiar, bogaţii PDL, precum termitele , rod cu neruşinare surplusul banului public, obţinut prin jefuirea pensiilor militare. Începând cu 2009, „ne-au luat cu japca” drepturile fundamentale, dreptul la muncă şi dreptul la pensie şi ne-au aruncat în zeci de mii de procese fără soluţie. 

Acum, dorim să impunem noilor miniştri din Sistemul de Apărare, Siguranţă şi Ordine publică să rezolve, în două luni, pagubele generate de nişte corupţi şi iresponsabili , în 4 ani. Cei care mai acceptaţi câte ceva din spiritul de dreptate şi toleranţă, cunoaşteţi că „numirea unui ministru se face în 5 secunde, însă luarea în primire a unui minister se face în câteva luni. Mai suprapuneţi şi lupta pentru putere cu toate mizeriile ei văzute şi nevăzute! Am auzit o voce în Piaţa Victoriei, la ultimul miting al „SCMD din provincie”  că „ar trebui să-i mai lăsăm lui Ponta două săptămâni şi dacă nu ne rezolvă pensiile să demonstrăm împotriva lui”. Acestă expresie venea rostită din vocea unuia dintre puţinii sindicalişti militari din filialele din Bucureşti participanţi în Piaţa Victoriei. Oare, când iei în primire o „ţară în zdrenţe”, când tot „aliotmanul occidental hrăpăreţ şi sensibil”este mobilizat de slugile comuniste pedeliste împotriva României nu credeţi că ar trebui sprijinit acest guvern interimar? Nu aveţi impresia că cel puţin, noi, cei 26.500 de rezervişti cu pensiile tăiate abuziv, ar trebui să ne focalizăm atenţia către combaterea propagandei mincinoase portocalii? Victor Ponta şi-a asumat, prin semnătură, acordul cu rezolvarea litigiului generat de tăierea acestor pensii, începând cu momentul în care poporul îi va da legitimitate. Însă toate armele subversive ale manipulării sunt aţintite asupra lui. Inclusiv, unii baroni locali ai PSD care, beneficiind de o reţea transpartinică de cooperare în stil mafiot, la nivel local, mimează, în prezent, campania electorală pro USL. Trăim efectele unei strategii de denigrare naţională cu grad ridicat de risc, lumea moare de foame şi de boală, tinerii sub 30 de ani nu au loc de muncă, cei peste 40 de ani sunt abandonaţi de „sistemul fanariot al patronatelor”, ţara geme sub talpa evaziunii, spitalele sunt transformate în „lagăre ale morţii”, educaţia este tot mai precară, iar bătălia pentru democraţie se joacă la ruletă de către Macovei, MRU şi Baconschi. 

Deşi am pensia militară diminuată cu 1000 de lei, nu am senzaţia că mor de foame comparativ cu viaţa unui profesor pensionar care, după 41 de ani de muncă, trăieşte din pensia mizerabilă de 1200 lei. Nu cumva avem datoria să luptăm şi pentru apărarea drepturilor lor?

Am participat la toate mitingurile organizate de SCMD în Bucureşti. De fiecare dată am crezut în solidaritatea noastră masivă şi puternică. Astăzi nu mai cred aproape de loc. Am rămas câţiva „haiduci naivi” care mai credem în lupta sindicală. De ce fraţilor nu cereţi să ieşiţi din evidenţa SCMD, dacă aţi abandonat principiile, idealurile şi faptele care ne-au consacrat? Este atât de simplu să ne lăsaţi cu durerile şi neîmplinirile noastre! Pe drum, dinspre Braşov spre mitingul nostru jalnic (numeric) dar sincer şi lăudabil pentru cei prezenţi şi sacrificaţi am primit un telefon care m-a cutremurat. Un pensionar, membru al „Alianţei Octavian Paler” din Braşov, m-a anunţat că va fi prezent la miting, deşi a pierdut maşina cu care trebuia să plece din Zărneşti. În Piaţa Victoriei, a fost prezent la ora 10.00, a mers pe jos distanţa între Râşnov şi Cristian (între 04.00 – 05.00 noaptea), a luat trenul şi a sosit la timp la miting. Are 74 de ani, este un fost director de şcoală generală şi este un creator şi apărător al demnităţii naţionale. Dumneavoastră, cei din Bucureşti  chiar nu vă pasă de nimeni şi nimic?

Apropo, de rolul şi  demnitatea generalilor.  Nu cumva credeţi DOMNILOR că trebuie să ne implicăm în refacerea sistemului de valori naţionale care s-au pierdut pe „drumul bunăstării” portocalii?  Nu doriţi să organizăm o convocare civică şi să constatăm în ce măsură, competenţa şi implicarea civică sunt puse de acord cu măreţia sau povara gradelor militare? Poate reuşim să ne debarasăm, în totalitate, de „stăpânii politici” care ne-au cârmuit cu atâta neobrăzare şi care ne-au dezbinat cu atâta ură! Poate ne redefinim şi poziţionăm ca cetăţeni, poate ne pasă mai mult de cei peste 40% din totalul populaţiei, care nu au cu ce supravieţui, poate reşim să sancţionăm public abuzurile împotriva celor cu pensiile diminuate. Vă sugerez să lăsăm constituirea de „Academii de ştiinţă” şi să-i ajutăm pe politicieni să sprijine pe cei destinaţi să efectueze cercetarea ştiinţifică. De asemenea, vă sugerez să infiinţăm „Fundaţia Generalilor Patrioţi”  şi să donăm câte 100 de lei din pensie lunar pentru protecţia copiilor „nenorociţi de soartă”. Pensionarii japonezi fac economii în bănci care echivalează PIB-ul  Japoniei şi participă la investiţiile de dezvoltare a ţării şi la mii de programe caritabile. Poate ne regândim demnitatea prin care redevenim ce am fost şi mai mult decât atât!

Am cunoscut întâmplător, prin anul 1994, în biroul domnului Valeriu Stoica din Palatul Parlamentului, un tânăr politician cu aspect de băieţandru, pe numele său Boureanu. Am înţeles că, peste un arc de timp, în care subsemnatul abia depăşise gradul de căpitan, dumnealui a devenit deja, colonel. Nu simţiţi cumva o jenă faţă de  coloneii, camarazii noştri , foştii şi actualii comandanţi şi şefi de state majore de batalioane, regimente divizii, armate care au sacrificat totul pentru măreţia şi demnitatea acestor grade? Care este poziţia dumneavoastră individuală, cum vă puteţi manifesta dezacordul cu aceste practici? Iată, de ce ar trebui să funcţioneze real şi fără slugărnicie de partid, „Fundaţia Generalilor Patrioţi”.

România avea o flotă comercială maritimă de invidiat. Eram a şasea putere a lumii  iar acum suntem ZERO. Elveţia nu are ieşire la mare (nouă ne-a dat Dumnezeu 272 de Km de litoral) şi deţine una dintre cele mai puternice flote comerciale maritime. Chiar credeţi în nevinovăţia celui care a condus destinele flotei maritime în calitate de ministru al transportului? Chiar credeţi că dosarul „FLOTA” este un miraj juridic? 

Pot fi mii de scuze care să acopere lipsa noastră de  participare civică la protestul de pe 14.07.2012. Pot fi invocate intemperiile naturii şi „răzbunarea soarelui”. Mulţi aţi fost în poligoanele patriei, iar în luna iulie purtam cizme şi centură, departe de familii, în timp ce alţii fredonau cântece de premărire a tiranului şef comunist. Un distins aviator, fost cadru didactic în AISM, cu care am lucrat în această instituţie de mare ţinută ştiinţifică şi didactică, a fost prezent la miting, fără să fie membru al SCMD. A venit din convingere, din dorinţa de implicare. Împreună am participat de vreo 20 de ori în poligoanele patriei şi la vreo 70 – 80 de aplicaţii complexe. Oare, cum de am rezistat atunci luni şi ani de zile iar acum nu am reuşit să ne deplasăm cu maşina  până în Piaţa Victoriei unde să ne manifestăm poziţia noastră ca cetăţeni , timp de o oră? Comportamentul nostru post revoluţionar explică multe din manifestările de solidaritate de azi. Îmi aduc aminte că prin anii 80, ai secolului trecut, aveam un coleg, asistent la catedra de aviaţie care, la mai toate aplicaţiile , stătea în autobuz înapoia mea şi purtam diferite conversaţii, în special didactice şi ştiinţifice.  Peste ani, a trecut în sfera srviciilor, iar după un timp a ajuns şeful unei categorii de forţe armate. Acum vreo 3 ani, în cadrul unui ceremonial al unei Academii militare, am fost invitat  tocmai pentru că venea dumnealui. S-a făcut că nu mă recunoaşte, deşi ne cunoscusem drept colegi aproape 10 ani, în aceeaşi Facultate. Atunci am înţeles că viaţa iţi mai oferă şi rateuri emoţionale generate de un deficit de morală şi demnitate. Nu mă aşteptam să vină la miting colegii mei ,generalii, acum nu mă mai aştept de la nimic nici din partea celor cu grade mai mici. La ultimul miting am cărat personal materialele necesare pentru miting. Îmi stă bine să fac muncă fizică uneori, deoarece munca intelectuală îmi fură câte 10 -12 ore pe zi. La început, membrii filialei, sub ameninţarea „sabiei lui Damocles” erau mult mai atenţi la jocul atât de uitat al demnităţii.

Dragii mei camarazi,

SCMD este într-un mare impas numeric, atitudinal şi participativ. Reacţia noastră la abuzurile puterii a pălit ruşinos şi  neaşteptat de surprinzător pentru lumea politică. Dar vă atenţionez că am mai rămas vreo 3000 de militari în rezervă care suntem ataşaţi de valorile pentru care ne-am constituit.  Dacă, în fiecare filială mai identificăm 5-6 oameni dedicaţi idealurilor civice comune, nu este totul pierdut.  Ceilalţi , până la 26.500, organizaţi un miting pro Băsescu, mai pe înserat, când cade bine „la prostime” şi nu trebuie să suportaţi canicula! Măcar implicaţi-vă, spuneţi ceva poporului care aşteaptă şi sesizează, din comportamentul nostru, dacă trăim bine sau dacă nu!

Avem copii şi nepoţi, iar regimul politic postdecembrist i-a împărţit în trei categorii: cei puţini,  legaţi ombilical de partid care au slujbe şi avantaje; cei mai mulţi care sunt complet dezorientaţi, apatici, în căutarea unui loc de muncă şi supravieţuiesc prin efortul financiar al bunicilor şi părinţilor; cei mulţi care speră în mirajul emigrării definitive. Aceştia ne vor da pensiile în viitor, din rezultatele muncii lor. Chiar nu vă cutremură acest gând? Voi mai scrie , din când în când, atât pentru prieteni cât şi pentru adversari. Aceasta este „arma” pe care, deocamdată nu mi-o poate lua nimeni. Atunci când se va desfiinţa acest blog voi relua editarea cărţilor. Mitingul din Bucureşti din 14.07.2012 a fost un sacrificiu pentru cei care au venit din provincie şi un fiasco pentru toţi aceia care ne-aţi privit cu resemnare, dispreţ şi laşitate.

 Vă recomand din toată inima, abandonaţi proiectul Băsist şi măcar  în 29.07.2012, puneţi pe buletinul de vot „DA”. Oricum şi fără implicarea noastră, vor participa la vot peste 60% din populaţie, iar regimul preşedintelui suspendat va lua sfârşit, strivit de un raport de forţe defaforabil, de 70% la 30 % în favoarea SUSPENDĂRII!