Dragi camarazi,
La acest început de secol, politicienii de pe toate meridianele lumii au preluat , fără nicio excepţie, într-un fiasco lingvistic şi intelectual cuvântul „criză”. Acest fenomen deosebit de periculos care „separă sărăcia de bunăstare, frica de speranţă şi pacea de război” forţează în grabă paşii omenirii spe evoluţii nedorite şi cu final imprevizibil. Criza actuală ce a vizat toate sectoarele vieţii s-a internaţionalizat afectând popoarele în funcţie de schimburile şi interdependenţele dintre ele. Poporul român, aflat într-o situaţie de dependenţă directă economică, financiară, materială, tehnologică, spirituală şi militară, suportă prăbuşiri dramatice materializate în: mizerie socială, umilinţă, pierderea autorităţii de stat, sărăcie cruntă, devalorizarea identităţii naţionale, anularea sau amânarea perspectivelor. Atât efectele cât şi cauzele sunt tot mai greu de înţeles şi definit însă, după umila mea părere ele ţin de moralitate şi management. Revenind la „fenomenul” invocat de guvernul boc pentru a autoriza setul de măsuri barbare împotriva populaţiei, sunt obligat să fac o trimitere la etimologia greacă a cuvântului „criză”(că tot sunt în cea mai gravă etapă a evoluţiei lor) şi să reamintesc că acesta derivă din expresia „crisis” ce semnifică „decizie”. Discipolii lui Platon utilizau verbul „kreinen” ce semnifică „ a judeca”, „a separa”, „a discrimina” „ a decide”. Aceste judecăţi de valoare au fost preluate de lumea civilizată, în care astăzi trăim cu toţii, pentru a înţelege că ” în situaţii litigioase este necesară o decizie”. Decizia implică un fel de mediere , de arbitraj, o deliberare între două părţi aflate în dispută. Aceste două componente aflate în opoziţie şi în dificultatea de a alege invocă necesitatea luării unei decizii care să rezolve situaţia conflictuală, să refacă armonia şi dialogul social. Durata unei situaţii litigioase între părţi durează o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, în funcţie de durata incapacităţii de decizie asupra problemei litigioase. Acestea sunt elementele pe care ştiinţa ni le pune la dispoziţie pentru înţelegerea situaţiei în care suntem acum, cei care invocăm refacerea dreptăţii şi a demnităţii militare.
Dragi camarazi,
Sunt adeptul incontestabil al unui dialog social atât de necesar pentru fundamentarea unei decizii definitive în ceea ce priveşte stoparea furăciunii împotriva pensionarilor militari. În comunicatul Nr.80 am justificat necesitatea dreptului la autoapărare astfel: „În situaţia în care, până la sfârşitul acestei luni (ianuarie 2013) nu avem un semnal pozitiv referitor la stoparea hoţiei asupra pensiilor militare, de la actualul guvern Ponta, în conformitate cu principiul dreptului la autoapărare vom pregăti un mare miting în Piaţa Victoriei”. Orice om de bună credinţă cunoaşte rolul şi importanţa dialogului în rezolvarea amiabilă a unui litigiu social. Din această perspectivă, salut şi îmi exprim respectul faţă de opiniile colegilor din filialele Piteşti şi Craiova. Dar noi acum ne aflăm în situaţia în care din Mai 2012 şi până în decembrie 2012, am fost permanent angajaţi în dialogul social cu USL. Atât de profund ne-au unit destinele, încât am sprijinit necondiţionat accesul acestei formaţiuni la putere, fapt ce s-a şi petrecut. În toată această perioadă am utilizat toate formele de dialog social pentru a aduce la cunoştinţa decidenţilor natura litigiului cât şi impactul acestuia asupra vieţii noastre. Unii camarazi şi-au pierdut viaţa , visând la rezolvarea lui. Dialogul a avut loc direct în sălile de comunicare, în scris prin petiţii, apeluri, declaraţii şi alte documente , precum şi în stradă, având o atitudine reverenţioasă şi de încredere în noul guvern. Am ajuns la stadiul în care autorităţile au înţeles, pe deplin, natura ilegală, provocată iresponsabil a litigiului pensiilor militare după cum declară chiar şeful noului guvern ” Există încă o problemă discutată în cadrul USL şi pe care o voi discuta la nivel guvernamental, cu ministerul de Finanţe şi ministerul Apărării: trebuie să putem să găsim o soluţie pentru pensiile militare, atât cele din sistemul ministerului Apărării, cât şi cele din celelate sisteme – sistemul de securitate naţională şi MAI.... Dacă reuşim şi acest lucru, înseamnă practic că am reuşit în aceste şase luni de guvernare să îndreptăm cea mai mare parte din lucrurile nedrepte făcute de către preşedintele Băsescu şi guvernele sale”(octombrie 2012)
“Sunt 30.000 de militari şi foşti ofiţeri ai MAI cărora în mod nedrept li s-a recalculat pensia şi pentru care trebuie să ne ţinem de cuvânt şi să le facem şi lor dreptate, după cum li s-a făcut şi celorlalţi. Şi aici trebuie discutat exact care este influenţa bugetară şi în acelaşi timp să putem să dăm ceea ce guvernul trecut le-a luat în mod greşit” (noiembrie 2012)
” Un mesaj special vreau să-l transmit către acei militari, e vorba de aproximativ 7.000 din Ministerul Apărării şi încă câteva mii din Ministerul de interne care au avut de pierdut la momentul recalculării pensiilor. În bugetul pe 2013 şi în mod eşalonat trebuie să îndreptăm acest lucru. Cu atât mai mult şi pentru cei 10 -12% avem obligaţia şi în bugetul pe 2013 avem intenţia clară de a-i aduce şi pe ei la nivelul la care, ceilalţi colegi în mod meritat au ajuns (decembrie 2012)”
Aceste afirmaţii sunt făcute în baza rezultatelor unor controale efectuate pe durata celor şase luni de guvernare USL. Prin urmare, fapta este recunoscută, litigiul este bine definit, iar acum dumneavostră solicitaţi , în continuare, dialog social. De regulă, în asemenea situaţie, cel care ar putea invoca dialogul social este guvernul, care, în mod paradoxal, păstrază tăcerea cu privire la stingerea acestui litigiu. Ori guvernul, după reinstalare (aproape o lună) nu a mai grăit nimic în legătură cu decizia de rezolvare a litigiului şi nici nu şi-a exprimat dorinţa de dialog. Trebuie să mai luaţi în calcul şi semnificaţia morală a duratei acestui dialog. Dacă mai durează încă câţiva ani litigiul se va stinge definitiv, pentru că unul din partenerii de dialog „va absenta” din motive naturale. Din aceste considerente am proiectat şi supus analizei o variantă de rezervă, numai pentru situaţia în care, va fi refuzat dialogul social şi va fi întârziată decizia cu privire la intrarea în normalitate. Această variantă democratică şi internaţionalizată este mitingul public prin care, vocile de condamnare a abuzului să trezească la realitate o autoritate care îndeamnă, în lipsa consensului şi a bunei cuviinţe, la un „dialog al surzilor”.
Dragi camarazi,
Furăciunea este un “concept dulce românesc”, ultra – încetăţenit în peisajul modern. Este o metamorfoză modernă, a HOŢIEI. De la şoferul de taxi la reprezentanţi ai puterii, de la "caltaboşi" la milioane de euro, furăciunea circulă nestingherit sub dictonul “fură, dar cu eleganţă”. Dacă nu o faci, eşti considerat “fraier sau tâmpit”. Dacă o accepţi rămâi un “cetăţean onorabil cu deontologie partinică”. De câţiva ani, ne-am obişnuit cu furăciunea din pensiile noastre şi ne-am resemnat cu gândul că o furăciune în plus, nu ne mai afectează. Viaţa noastră este o furăciune, pensia o recompensă, salariul o mică atenţie a guvernului sau a “patronului de paie”. Cu zâmbetul pe buze, acceptăm să scoatem din buzunarele noastre “grase” o mică şpagă la grădiniţă, la spital, la ocuparea unui loc de muncă, etc., adică peste tot unde, oameni cu stare şi cu funcţii îţi impun o asemenea conduită. Cei mai mulţi ne sfătuiţi să folosim, în exclusivitate, arma dialogului adică o interacţiune specifică între oameni şi discursuri, cu rezultate, până acum, diforme şi absente. În dialogul nostru, SCMD – guverne, atâta cât a fost, s-au strecurat unele erori generate de ambiguitatea discursului, ignoranţă, rea intenţie, precum şi de făţărnicia politicii, destul de bine controlate de un mecanism de manipulare, activ şi bine plătit. Erorile respective, nedetectabile pentru participanţii la dialog, au produs o gamă largă de manifestări şi atitudini divergente, care au complicat munca noastră de mediatori şi lideri ai SCMD. Am creat impresia asupra celor care ne studiază cu interes că suntem indivizi plini de vanitate, orgolioşi, bizari, disocializaţi, incapabili să decodăm discursul politic binevioitor, al USL. Aşa cum bine spunea cineva” Suntem ca o mare familie, aflată în pragul foametei, gata să-şi dea cu tigăile în cap”. Orice om îşi are propriile limite. De trei ani sperăm într-un miracol prin care să recâştigăm demnitatea pierdută. Au fost invocate momente cu semnificaţie atât istorică, cât şi religioasă. Săptămâna care urmează, va fi un alt eveniment politic cu semnificaţii pe termen scurt şi mediu ”dezbaterea şi aprobarea în Parlament a Bugetului de stat”. Un Parlament format în majoritate covârşitoare de cei care au fost sprijiniţi necondiţionat, de noi toţi şi care, nu mai au închisă nicio barieră, în calea stopării furăciunii.Voi aştepta cu interes rezultatele dialogului şi mă voi bucura alături de voi toţi. Dacă nu va fi aşa, atunci să consideraţi că rolul meu de lider s-a încheiat aici. Salut cu respect, pe toţi aceia care, în zilele de 18.01 şi 19.01.2013, sub semnătură, au optat şi pentru varianta solicitării unui răspuns public , guvernului României. Poate că este bine că unii dintre noi încă mai acompaniem atitudinea duplicitară a unor politicieni predispuşi către perpetuarea abuzului şi acoperiţi de expresia "nu admitem negocieri sub presiune"(vehiculată încă de pe timpul mineriadelor). Mitingul va rămâne, pentru cei ce vor veni, un proiect democratic al unei strategii de răspuns, în situaţia în care, rezolvarea unui litigiu social într-o conjunctură nefavorabilă ,s-a produs printr-o decizie pesimistă. Opinia subsemnatului va rămâne o simplă şi ultimă încercare publică de a contracara şi compensa, impactul necazurilor ce vor veni.
Preşedintele SCMD, Filiala 1 Braşov
Prof.univ.dr. Petrişor Mandu
